3 – 9 mai
O altă „săptămână a nebunilor” (vă amintiţi titlul?) s-a încheiat, omenirea se menţine pe marginea prăpăstiei, iar deciziile liderilor doritori de premii Nobel, intrare triumfală în istorie sau menţinerea la putere adâncesc incertitudinea generală. Evenimente, dar mai ales declaraţii şocante, predictibilitatea la pământ şi frica reală de escaladare fără întoarcere (utilizarea de arme de distrugere în masă!) a conflictelor cresc zilnic. Consecinţele economice (creşterea preţurilor, blocarea transportului şi penuria de combustibil posibilă în viitor) au ajuns pe „locul doi” în problematica planetară (situaţie greu de prevăzut până la invazia Rusiei în Ucraina). Am selectat, ca de obicei, patru evenimente pe care, subiectiv, le consider mai semnificative.
Parada militară de la Moscova de pe 9 Mai consacrată victoriei în cel de-Al Doilea Război Mondial (Europa serbează încetarea războiului pe 8 Mai) a avut loc sub ameninţarea dronelor ucrainene. Nu grija pentru viaţa invitaţilor (puţini…) sau a participanţilor la defilare (redusă drastic la aproximativ o oră) l-au făcut pe Putin să ceară, umil, protejarea Pieţei Roşii de atacuri ucrainene, prin intermediul SUA. Este vorba despre frica pentru propria sa viaţă (a ajuns un paranoic ascuns în buncăre extrem de bine păzite!), care l-a făcut să cerşească lui Zelensky protecţie fizică. Iar acesta a emis un decret prin care a blocat atacul în zona respectivă, gest care a umilit puterea de la Moscova. Şi a mai cerut şi un schimb de prizonieri record, 1.000 de ucraineni contra 1.000 de ruşi. Jenant, pentru „a doua putere militară” a planetei.
În războiul dintre SUA şi Iran se remarcă două noi şi incredibile poziţii. Trump îşi schimbă opiniile chiar de mai multe ori pe zi (sau uită ce a afirmat în declaraţia anterioară?!?), încât cei din subordine nu ştiu ce să afirme în faţa presei, iar în Iran practic nu se ştie cine poate lua o decizie. Între preşedintele iranian, guvern, armată şi Gărzile Revoluţionare este o competiţie, poziţiile sunt clar diferite, mai ales în cadrul negocierilor de pace, iar riscul extinderii conflictului creşte. În această situaţie anormală nu există niciun „cap limpede” (exceptând conducerea Israelului, dar şi în cazul său nu sunt convins de dorinţa de pace fără schimbarea regimului teocrat din Iran), nu am remarcat o „foaie de parcurs” spre pace şi dezarmare, iar negociatorii „aruncaţi în luptă” sunt mediocri (ca să fiu elegant, deşi nu merită).
În nota de aberaţii „marca Trump” (sigur va intra în istorie din acest punct de vedere!) am remarcat, din nou, atacuri asupra UE (creşterea tarifelor la 25% la importul de autoturisme din Europa) şi asupra unor aliaţi din NATO (Germania, Italia şi Spania, în primul rând) prin retragerea (dislocarea în Est?!) de trupe şi echipamente, pentru că nu participă la „aventura” războinică din Orientul Mijlociu. Trebuie arătat că statutul NATO prevede expres că alianţa are caracter strict defensiv (atacul asupra Iranului este ofensivă!) şi nu poate fi aplicat articolul 5, cum a fost în cazul Afganistanului, când coaliţia a „răspuns” la atentatele din 11 septembrie 2001 (singura dată în istoria NATO când s-au folosit prevederile articolului!). În acest moment, Europa şi SUA vorbesc limbi diferite. Sper că nu mult timp…
Nu trebuie, sub nicio formă, să uităm războiul din Ucraina. Frontul s-a stabilizat şi asistăm chiar la preluarea iniţiativei de către ucraineni (mai ales în sud!), beneficiind de dotări tehnice revoluţionare (drone, rachete şi roboţi) create în mare majoritate de industria proprie. Aceste realizări tehnice de vârf au atras atenţia statelor ameninţate din Golf, care au încheiat contracte de achiziţii de armament ucrainean. Şi sunt naţiuni bogate şi dispuse să finanţeze dezvoltarea armelor noi. Contractele cu Emiratele Arabe Unite, Qatar, Arabia Saudită, Bahrein sunt pe 10 ani, Ucraina devenind un furnizor important în domeniu (mai sunt şi alte negocieri).
DAN STRUTINSCHI
Comentarii