Cambeonii!

Uite că ne-am străduit – an de an, zi de zi, pahar după pahar, sticlă după sticlă – şi am reuşit! Conform rezultatelor unei analize recente a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, vizând anume Bătrânul continent, România (prin reprezentanţii ţării la această probă, altfel neştiuţii săi băutori de rând, de seamă şi alcoolicii săi anonimi) a ajuns pe locul 1 în Europa la consumul de alcool, mai ceva ca britanicii. Aşadar, suntem cambeoni!!! Într-un context care vădeşte că, împreună, europenii sunt primii la consum de alcool în lume, iar românii – cu media lor de 13 litri de alcool pur pe an (dublă faţă de media planetară a momentului) – sunt europenii din frunte. Rezultate faţă de care n-ar fi rău să avem în vedere că nu puţini români sunt (potrivit legii şi dincolo de ea) mici producători de alcool (ţuici, streşinici etc.) care scapă socotelilor oficiale; de asemenea că se mai găsesc cârciumi cu beutură la negru, care şi aia eludează calculele oficiale. Dar vorba străbunului latin: hic bibunt (aici se bea)!…

Printre multele şi diversele aspecte de consemnat şi de comentat în subiect, reţinem că la coada clasamentului european se află turcii, contacţii noştri de secole de la care se pare că ne-am deprins ca, în preferinţe, să aşezăm lângă vin rachiul. Ni se desluşeşte că ea, Turcia, predominant musulmană, ar avea cel mai scăzut consum european datorită tradiţiei / restricţiilor şi taxelor / preţurilor. Iar de la Orhan Pamuk îmi amintesc că, turcilor, obiceiul cafeluţelor (li) s-a impus şi extins (cel puţin la suprafaţă) tocmai spre a-l înlocui pe cel al rachiului. Căruia azi nu i se mai spune ca odinioară, ci brendi. Dovadă că şi ei s-au deprins a suge(şi) din ţâţe culturale occidentale.