Victoria

Viaţa unui ziar tipărit are propriile reguli nescrise. Ştii când începe fiecare zi, dar nu ştii exact când se termină pentru că fiecare dintre ele este unică şi are propriul ritm. Zi lucrătoare sau sărbătoare, tipografia îşi aşteaptă paginile cu care să construiască ziarele, atâtea câte mai sunt, de a doua zi, pentru cititorii lor.

Ziariştii, atâţia câţi mai sunt, au fost martori, marţi dimineaţa, la modul în care marea sărbătoare a Putnei a unit bucovinenii, dar nu numai, într-un simbolic pelerinaj pe traseul de la poarta de intrare în comuna Putna şi până la mănăstirea unde este înmormântat Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. Se poate, deci, simbolurile României reuşesc să unească românii.

La vremea serii, când ediţia de a doua zi era finalizată, am avut surpriza ca, părăsind redacţia, să constat că străzile şi trotuarele Sucevei erau, în mod absolut straniu, pustii. Dar strigătele ce răzbăteau dinspre geamuri deschise sau terase unde zeci şi zeci de microbişti erau adunaţi îţi spuneau clar că Suceava nu e deloc pustie, ci doar unită în jurul unui ţel, alături de naţionala României, încurajând de la distanţă, unii, sau alţii, mai determinaţi, chiar de la Munchen, tricolorii noştri în lupta lor sportivă.

Am convingerea că, marţi seara, toată România a fost unită în jurul fotbaliştilor noştri. Dincolo de scorul pe care o tabelă de marcaj l-a consemnat, dincolo de comentariile mai mult sau mai puţin răutăcioase, tricolorii au reuşit o mare victorie. Au unit, microbişti sau nu, românii, probând astfel că suntem încă un popor unit în jurul unor simboluri naţionale.