Evanghelia zilei

În vremea aceea mergea Iisus prin Galileea, căci nu voia să meargă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L omoare. Şi era aproape sărbătoarea iudaică a corturilor. Au zis, deci către El fraţii Lui: pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, pentru ca şi ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care Tu le faci. Căci nimeni nu lucrează ceva în ascuns, ci caută să ajungă cunoscut. Dacă faci acestea, arată-Te pe Tine lumii. Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El. Deci, le-a zis Iisus: vremea Mea încă nu a sosit; dar vremea voastră totdeauna este gata. Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăşte pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele. Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, căci vremea Mea nu s-a împlinit încă. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea. Dar, după ce fraţii Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci pe ascuns. În timpul sărbătorii, iudeii Îl căutau şi ziceau: unde este Acela? Şi mulţimea se certa mult în privinţa Lui; unii ziceau: este bun; iar alţii ziceau: nu, ci amăgeşte mulţimea. Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe faţă”.

 

Dincolo de polemicile creştine între confesiuni, Iisus Însuşi clarifică la ce se referă termenul „fraţi” în textele „sinopticilor”: „Cine sunt fraţii Mei? Oricine face voia Tatălui Meu, care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă” (cf. Matei 12, 46-50; Marcu 3, 35; Luca 8, 19-20).

Analizând textul grecesc din cea mai veche Evanghelie, cea a lui Marcu, folosirea particulei „idé” nu ar trebui interpretată ca un imperativ, în sensul lui „priveşte!”; „iată!”, ci era utilizată întotdeauna când emiţătorul se adresa unui grup de persoane, dar fără excepţie în momentul în care ceea ce trebuie observat este la nominativ. La Marcu expresia trebuie înţeleasă cu sens de proximă apropiere, de ataşament neclintit şi necondiţionat faţă de Hristos: „Aici sunt mama mea şi fraţii şi surorile” (Marcu 3, 34), înţelegând, prin extensie, că expresia are rolul de a întări imaginea comunităţii creştine autentice care „face posibilă ascultarea radicală faţă de voia lui Dumnezeu” (cf. Ulrich Luz, Predica de pe munte. Matei 5-7, traducere de Ligia Taloş şi Romeo Popa, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2011, p. 185).

Imaginea creionată de această pericopă evanghelică, Îl arată pe Hristos învăţând în templu (Ioan 7, 28; 8, 20; 28), iar forţa acestui eveniment rămâne mereu actuală. Evanghelistul doreşte să atragă atenţia asupra faptului că „în inima instituţiilor religioase evreieşti, la Ierusalim, în zona templului, în centrul unei mari sărbători tradiţionale, îşi desfăşoară rolul de Revelator” (cf. Rinaldo Fabris, Evanghelia după Sfântul Ioan. Traducere şi comentariu, traducere de dr. Cristian Ungureanu, Editura Sapientia, Iaşi, 2016, p.353). Atunci, ca şi acum, însă, vestea cea bună a mântuirii este fie acceptată, fie respinsă. De aceea, textul Sfântului Ioan evanghelistul arată că unii iudei Îl numeau pe Iisus „planos”, ce se înţelege ca „seducător”, de unde, în alte locuri ale Scripturii, va fi utilizat pentru a descrie activitatea falşilor Mesia, a celor care revendicau abuziv acest nume.

Plasat cronologic la o perioadă relativ scurtă de timp după episodul prefacerii apei în vin la Cana Galileei, episodul ioaneic din pericopa de azi reprezintă un serios avertisment: observăm insistenţa asupra adevăratei comuniuni, în care familiaritatea Domnului se realizează acolo unde credinciosul, adevăratul ucenic al lui Iisus, reuşeşte să împlinească mereu, fără să se abată, voia Tatălui ceresc.

Superficială rămâne, însă, mereu, căutarea lui Iisus doar pentru miracole; textul Sfântului Ioan ne avertizează că, din moment ce ne revendicăm sub titulatura generică de „creştin”, avem datoria de a urma cu perseverenţă calea cea dreaptă, dar să o facem doar de dragul Celui Care S-a jertfit de bunăvoie pentru noi, şi să nu ne limităm la „a urma” pentru că am beneficiat sau pentru că dorim să devenim beneficiari ai unor semne şi minuni. Creştinul conştiincios va privi întotdeauna zenitul mântuirii, trecând dincolo de importanţa limitată a semnelor şi minunilor.

Pr. Claudiu-Ioan COMAN

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI