Când Bucovina încă atât de mult ne doare

Trăim vremurile când singurătatea se prăvăleşte peste noi sub toate formele sale posibile. Şi cel mai dureros este atunci când oameni pe care i-ai cunoscut, i-ai admirat de la distanţă, cu care ai schimbat o vorbă într-un moment fericit, pleacă, pleacă pentru totdeauna şi nu-i vei mai vedea, nu-i vei auzi, nu te vor mai chema şi nu vei putea niciodată să le spui cât au însemnat ei pentru tine. Dar poate că nici nu era nevoie să le spui, pentru că unele lucruri se simt, se văd în privire, se citesc într-un mic zâmbet care apare discret pe chipului unui om.

Pe 16 aprilie l-am condus pe ultimul drum pe poetul, prozatorul, publicistul Ion Beldeanu, cel mai longeviv preşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi redactor-şef al „Bucovinei literare”. Un om al unei generaţii pline de avânt, care a prins vremurile de oare-care relaxare politică, când intelectualii au putut să se exprime, în anumite limite, desigur, dar au avut libertatea de a scrie, de a se manifesta prin creaţia lor, de a publica volume, de a fi cunoscuţi şi recunoscuţi de către confraţii de breaslă din ţară şi străinătate.

Poet pe deplin afirmat în anii ’70-’80, a putut să dea frâu liber tuturor sentimentelor sale nobile abia după momentul 1989. A putut să ajungă în nordul înstrăinat al Bucovinei, a cunoscut realităţile de acolo, a înţeles, ca nimeni altul, drama românilor care au rămas acolo, care nu au părăsit pământurile strămoşeşti, chiar dacă acest lucru putea însemna deportarea în Siberia. Dragostea şi respectul faţă de pământ şi înaintaşi i-a ţinut pe mulţi români în locurile în care au văzut lumina soarelui, în care au fost mângâiaţi de adierea vântului şi udaţi de ploile binefăcătoare.

Şi despre aceşti minunaţi şi unici fraţi ai noştri, Ion Beldeanu a scris cu condei de foc, reportaje din călătoriile sale în nordul Bucovinei. Şi pentru că numărul reportajelor ajunsese la un număr impresionant, le-a adunat în volume, sub un titlu pe care numai un suflet de poet putea să îl descopere: „Bucovina care ne doare”. Of, şi cât ne doare Bucovina! Ne-a durut şi încă ne doare, pentru că jertfele românilor continuă şi astăzi, într-un cortegiu ce nu se mai sfârşeşte. (Chiar astăzi citeam pe o pagină de internet despre un tânăr român din ţinutul Herţei, flăcău născut abia în 1996, căzut într-un conflict ce macină, şi macină, parcă fără sfârşit). Pentru această carte Ion Beldeanu, a primit interdicţie 5 ani de a călători în ţara vecină. Când i-a expirat „pedeapsa”, domnia sa nu a mai putut merge în locurile pe care le-a îndrăgit; îi aştepta însă, cu drag, la Suceava pe literaţii din nord…

Marţi, Ion Beldeanu a fost condus pe ultimul drum de familie, prieteni şi membri ai Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Născut în 1938, Ion Beldeanu a trăit vremuri frumoase, de prietenie, dar şi de mici „înghionteli” scriitoriceşti, de bucurie, de libertate a cuvântului şi a scrisului.

În aceeaşi zi, în Herţa, un copilaş, o soţie şi nişte părinţi distruşi îşi plâng tatăl, soţul, fiul căzut departe de pământul străbun.

Şi nu poţi să nu te gândeşti, să nu te cutremuri: trăim în aceeaşi Bucovină care de peste opt decenii ne frânge şi ne doare!

De acum, poetul Ion Beldeanu îşi doarme somnul de veci în pământul sfânt al Bucovinei. Şi alături de el odihnesc alţi şi alţi condeieri care au plecat în lumea fără de întoarcere: George Damian, Constantin Ştefuriuc, Mihail Iordache, Gheorghe Lupu, George Muntean, Mircea Motrici, Onu Cazan, Ion Cozmei, Emil Satco, Eugen Dimitriu… O generaţie de oameni care s-au dus pe rând, tiptil, să odihnească lângă cei care au făcut Unirea… lângă cei care au suferit „trunchierile”… lângă cei care luptau în oştile voievozilor români pentru apărarea Ţării şi Neamului de „liftele păgâne”…

Suntem mai singuri, mai săraci, mai trişti. Trăim vremuri pline de încercări. Şi acestea sunt abia la început.

Să-i păstrăm veşnic în suflet pe cei ce s-au dus, să ne rugăm la Dumnezeu să ne întărească pentru vremurile care vin!

ALIS NICULICĂ

 NA – Fotografie din arhiva Bibliotecii Bucovinei

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI