Scene de viaţă socială bucovineană

XXVI (II). Societatea Doamnelor Române din Bucovina avant la lettre

Aflăm amănunte în primăvara anului următor, la 3/15 mai:

„Am avut deosebita onoare de a primi preţioasa Domniilor voastre epistolă, cu cele 10 decrete, şi totodată şi cele 10 cruci Elisabeta, pentru care atât eu, cât şi toate Damele, vă sunt şi simt foarte îndatorite şi doritoare de a Vă arăta recunoştinţa lor, adecă: a noastră a tuturor acelor la care aţi avut bunătate de a gândi, şi suntem mândre de această îndoită, înzecită recunoştinţă. Până vom avea fericirea de a putea să vă mulţămim verbal, binevoiţi, Domnul meu, a primi, prin şirele aceste, cea mai vie a noastră mulţămită şi profundă recunoştinţă pentru această deosebită distincţiune care ai atras asupra noastră, cu care ne-ai sfinţit pieptul şi inima doritoare de închinare sfintei cruci mântuitoare sufletelor noastre! Am trimis la toate Damele, după adresă, Brevetele şi Crucile, de care mare bucurie s-au simţit. Numai Vă rog, scumpule amice, să binevoiţi a-mi scrie cât costă crucile, ca să pot să vă trimit în curând datoria cea plăcută. Foarte suntem îndatorite că ne-aţi trimis şi crucile, căci aice nu se găsesc şi am fi trebuit să aşteptăm lung, până ce am fi putut căpăta. Dar prin amabilitatea Domniei Voastre, putem îndată să ne împodobim, dând laudă generoşilor Donatori şi Domnitorilor glorioşi, cărora vom avea onoarea a mulţumi în scurt, după ce ne vom vedea cu celelalte Dame şi ne vom înţelege despre stilistică”.

Aşadar zece Doamne Române, „Brevetate, decorate şi împodobite fiind prin sârguinţa şi bunăvoinţa, amabilitatea a Domniei-Voastre”, care „au primit şi crucile, bucurându-se foarte mult şi înapoind fieştecare îndeosebi, pentru crucea sa, 15 franci, care nu lipsesc a vi le trimite prin poşta de astăzi, şi anume pentru 10 cruci, 150 L.”, nu uită să „dea graţie Alteţelor Sale Regale, precum şi bunului nostru amic”, la care Eufrosina Petrino, cunoştinţa lui G. Sion încă de la 1848, îşi „ia libertatea a spune că s-a mai uitat o Damă din Comitet, şi anume Madame Olga Grigorcea, născută contesă Logothetty, care aşteaptă cu nerăbdare Brevetul său, fiind şi ea una din acele care au iscălit Apelul pentru ajutor răniţilor” – evident, un Apel din vremea războiului. Un document ne precizează şi numele celor 10 – care au ajuns 11: „Doamnele Victoria Zotta, Eufrosina Hurmuzachi, Eufrosina Petrino, Maria Petrino, Pulcheria Stîrcea, Catinca Vasilco, Aglaia Vasilco, Anisia Mustazza, Olga Grigorcea, Elena Popovici şi Natalia Hurmuzachi” (apud Pagini din lupta poporului român pentru independenţă naţională, Bucureşti, 1967, p. 129, doc. nr. 120).

(Fragmentele din ultima misivă, datată 8/20 mai 1880, ca şi din celelalte sunt extrase din scrisorile aflate la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, Fond G. Sion, Ms. 4043, II, nr. 72-74 – mulţumirile noastre deosebite, recunoştinţa pentru punerea acestora la dispoziţie şi îngăduinţa de a le reproduce, se îndreaptă către întregul colectiv al prestigioasei instituţii de cultură clujene).

Pentru a mai adăuga o pată de culoare la evocarea acestui efort colectiv al doamnelor bucovinene, să reluăm şi un fragment din postuma lui Stănică Berariu, nepotul viitorului mitropolit Silvestru Morariu-Andrievici, Amintiri din 1877, publicată în Junimea literară din 1930: „Şi când copiii ţării mureau pentru patrie, în casele româneşti din Bucovina, mic şi mare, de dimineaţă şi până seara lucra la scamă pentru răniţi. […] Cu mama noastră Iuliana împreună, noi copiii sfârtecam pânza albă în bucăţele şi scoteam fi-rele unul după altul, aşezându-le frumos. Scama confecţionată o duceam peste drum la doamna Hurmuzaki, unde se pacheta în saci şi pleca în ajutorul eroilor su-feritori. Erau sfinte clipele acelea când lucram la scamă şi mama nu se putea sătura a ne povesti despre neamul nostru, despre vitejiile străbunilor noştri şi despre înălţătoarea clipă ce o trăim”.

*

Mai sărim peste timp pentru a da de o altă participare „la vârf” a doamnelor bucovinene, atunci când „s-a aranjat în Cernăuţi o expoziţie a industriei casnice bucovinene”, cu ocazia trecerii prin Bucovina a moştenitorului de tron Rudolf, la care corespondentul remarcă: „Dintre obiectele expuse vom aminti pe ale d-nei Volcinschi: un costum naţional, velinţele cu totul din peteală de argint şi mătasă; bondiţă din postav cu găitan de aur şi mătasă; cămaşa de borangic, cusută cu mătasă. […] D-na Grigorcea a expus brâie cusute de însăşi d-sa cu fir şi găitan de aur, spre a îmbrăca cu ele mobile. […] Au fost minunate ştergarele de borangic ale Anei Mironescu şi a lui Tit Rogian din Horodnicul-de-Sus, lucrurile expuse de Magdalena Muntean din Bilca. Victoria Ieşan din Vicov a expus un costum naţional complet” („Familia” din 2/14 aug. 1887).

Ne oprim aici, deocamdată, într-un fragment de „arheologie” a Societăţii Doamnelor Române, cele petrecute după înfiinţarea statutară fiind cuprinse, unele în Rapoartele anuale publicate, altele prin reacţii ale presei (în sfârşit – presă bucovineană, nu doar cea ardelenească!), prin acţiuni „soliste”, fie, mai ales, prin raliere la activităţi culturale ale altor societăţi în funcţiune.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI