Ne vorbesc Părinţii Bisericii

Spune Sfântul Grigorie Palama un cuvânt plin de greutate şi care merită toată atenţia. Patimile noastre sunt de obicei iubitoare de întoarcere, adică le place să se întoarcă la locul lor cel dintâi. Aceasta ce înseamnă? Se pierde atâta osteneală? Nu a făcut minuni Dumnezeu cu noi? Dacă suntem nepăsători, dacă nu suntem atenţi, suntem vinovaţi, şi patimile, pe care le-am uitat, pe care credeam că le-am biruit, pot să se întoarcă înapoi. Patimile se întorc atunci când există gânduri de mândrie. Cu cât omul se smereşte, cu atât se înfierbântă inima lui, Îl iubeşte pe Dumnezeu şi pe aproapele lui şi patimile îşi pierd puterea. Patimile atunci devin un pământ mănos ca să înflorească florile înmiresmate ale dumnezeieştilor virtuţi.

Florile înfloresc nu doar în pustie, ci şi în lume. Cu cât omul se va aduna înlăuntrul său, cu cât se va desprinde de multele lui preocupări, de multele griji, de multa zarvă şi de zgomot şi cu cât se va apleca asupra lui însuşi şi va prăşi grădina inimii lui şi o va plivi, cu atât mai mult va găsi în ea flori ale Raiului şi se va minuna cu străpungere de bogata milă a lui Dumnezeu, de vizita Lui şi în casa inimii lui. Dacă totuşi cineva nu găseşte timp să răsufle, să-şi astâmpere setea, să-şi tragă sufletul, nu este cu putinţă să primească vreodată dumnezeiasca cercetare şi vizită. Este absolut necesar să se găsească timp şi pentru inima noastră. Altfel vor trece zilele şi anii în oboseala de zi cu zi, în înfricoşătoare plictiseală, în rutina monotonă. Aşa cum izbutim atâtea şi atâtea în viaţa noastră, merită să reuşim şi o întâlnire cu sinele nostru şi cu Dumnezeul nostru. Acest timp special va trebui neapărat să-l găsim şi să-l iubim pentru zidirea noastră personală, pentru înălţarea şi odihna sufletului nostru.

Asceza nu ar trebui să aibă elemente de exces. Asceza nu este pentru omorârea trupului, ci pentru uciderea patimilor, potrivit lui avva Pimen. Asceza, nevoinţa nu are drept scop să desfiinţeze trupul nostru şi să-l nimicească, ci ca să arate prin fapte dragostea noastră faţă de Domnul, dorinţa fierbinte să fie El Stăpânul vieţii noastre, să primească El locul central în inima noastră. Toţi pot, atât cât este cu putinţă, să se liniştească şi să se nevoiască, oricine ar fi, oriunde ar fi, orice ar fi. Toţi pot să se roage, să Îl cheme pe Dumnezeu, să-şi amintească de El, să simtă prezenţa Lui, să-I mulţumească cu recunoştinţă şi să-L slăvească din inimă pentru zecile de mii de daruri ale Lui. Rugăciunea arată dragostea noastră faţă de Dumnezeu. Ceea ce nu putem face noi singuri, Îl rugăm pe El să vină şi să ne ajute. Fără ajutorul Lui izbăvitor, nu putem împlini nimic. Tăierea patimilor fără ajutorul dumnezeiesc este cu neputinţă. (Moise Aghioritul, Omorârea patimilor, Ed. Evaghelismos, Atena, 2011)

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI