Scene de viaţă socială bucovineană

XXV. Societatea Doamnelor Române din Bucovina

În precedentul episod a apărut pe firmament Societatea Doamnelor Române din Bucovina în calitate de iniţiatoare/organizatoare a unor întâlniri cu poporul (scopul primordial fiind, de ce să n-o spunem, strângerea de fonduri pentru alte – mai temeinice – întreprinderi), ceea ce ne îndeamnă să spunem două vorbe şi despre această vrednică asociaţie.

Într-un articol din „Familia” (din 3/15 feb. 1891), Dionisie O. Olinescu, făcând trimitere la faptul că la românii din Ungaria „încă de la 1856 s-a pornit înfiinţarea societăţilor doamnelor române de pe la diferite oraşe de căpetenie”, saluta apariţia unei societăţi similare pe pământ bucovinean, în vederea căreia cu un an înainte „s-a constituit un comitet de doamne române din diferite stări, care să facă preparativele pentru înfiinţarea acestei societăţi şi să elaboreze statutele”, în frunte cu baroneasa Eufrosina de Petrino-Armis (nimeni alta decât una dintre surorile celebrilor fraţi Hurmuzachi şi mamă a lui Dimitrie Petrino).

Adunarea generală de constituire, fixată pe 6 februarie 1891 (şi nu în 1890, cum din viteză mai spun unii), care a avut loc în „sala spaţioasă şi frumoasă a dietei ţării, unde s-au adunat doamnele române în număr foarte mare, atât din aristocraţia română, cum şi din celelalte stări ale societăţii româneşti din ţară”, a fost condusă de vicepreşedintele Societăţii pentru literatura şi cultura română în Bucovina, Vasile de Repta, care dădu citire statutelor aprobate de guvernul ţării, în care se preciza că „scopul societăţii acesteia este de a lucra pentru înaintarea culturii, şi în special a învăţământului, la partea femeiască a popo-raţiunii române din Bucovina şi pentru sporirea industriei de casă, pe care vrea să-l realizeze prin acordări de stipendii, spre a spori cercetarea şcoalelor din partea copilelor, prin înfiinţarea de cursuri pentru industria de casă, prin aranjarea de expoziţii şi bazaruri de industrie de casă şi prin mijlociri la vânzări a productelor industriei de casă”.

Entuziastele şi vrednicele doamne au şi început să pună în aplicare cele preconizate, odată ce după numai un an, la următoarea adunare generală, de această dată sub preşedinţia Elenei de Popovici-Logotheti (Eufrosina de Petrino-Armis decedase între timp) şi având-o ca secretară pe Minodora Ştefanelli (fiica lui Juvenal şi nepoata lui T.V. Ştefanelli), se putea raporta că Societatea: „a câştigat membri noi, a înfiinţat filiale, a sprijinit copiii sărmani de la şcoale, a înfiinţat un curs de limba română pentru fete, a luat măsuri ca la expoziţia de covoare orientale din Cernăuţi, în iunie, să fie reprezentată şi industria de casă a româncelor. Societatea a încasat 2.868 fl. 40 cr., a cheltuit 1.408 fl. 22 cr.” („Familia” din 26 apr./8 mai 1892). Tot acum Elena Voronca (cea prea bine ştiută sub semnătura Niculiţă-Voronca, soţia Arboroseanului Zaharie Voronca, tovarăşul de puşcărie al lui Ciprian Porumbescu, Constantin Morariu ş.c.) „a raportat despre progresele filialei din Mihalcea”.

Anunţurile se succed cu repeziciune, dovadă că Doamnele nu se lăsau pe tânjeală. La 27 feb./11 mart. 1894 (aceeaşi „Familia”) aflăm că: „Societatea Doamnelor Române din Bucovina dezvoltă o activitate foarte rodnică pentru deschiderea unui internat de fetiţe şi zidirea unei şcoli de fete în Cernăuţi. Locul unde se va zidi şcoala şi internatul s-a şi cumpărat, într-o parte mai retrasă, dar foarte sănătoasă, a oraşului. Se speră că nu peste mult se va putea începe şi zidirea”. În acelaşi loc mai găsim că onorabila Societate îşi diversifica modalităţile de încropire a veniturilor necesare nobilelor scopuri propuse. Redăm relatarea, aflată sub titlul:

Bazarul doamnelor române din Cernăuţi

Societatea Doamnelor Române din Bucovina, în frunte cu prezidenta, d-na E. de Popovici, a aranjat la 2 martie n. în Cernăuţi un bazar, în folosul şcolii române de fetiţe din oraşul acela. Bazarul a reuşit splendid şi a produs, pentru scopul numit, peste 2.500 fl. Damele vindeau în şatre tot felul de obiecte. La băuturi răcoritoare erau d-na Tabora cu dşoarele Cucinschi şi Miculi, d-na Const. de Popovici cu d-şoarele Ianoş şi Korn; la prăjituri d-na A. Mit-chievici cu d-şoarele Knoll şi E. Onciul; la tutungerie d-na dr. V. Popescu şi d-şoarele Manescul şi Heinrich; la industria naţională d-na dr. I. de Volcinschi şi d-rele de Vasilco şi Ştefanovici, d-na Maria Țurcan şi d-rele Tomiuc şi Mandicevschi; în chioşcul de cafea d-nele Catinca de Grigorcea, de Terstianschi şi Şimonovici; la şampanie d-na Gantkievicz şi d-rele Miculi; în bufet d-nele Olga de Grigorcea, A. de Mustatza, Virginia urcan şi A. Drogli.

D-nii G. de Pantasi, C. Ştefanelli, G. Găina, Paşcan şi D. Popovici au jucat piesa Spiritul bunicii. A fost mult aplaudat şi panopticul cu cele trei grupe de figuri de ceară, şi anume: Împărăteasa romană la toaletă, Una mie şi una de nopţi şi Corul de îngeri. Mare succes a avut Alaiul ţigănesc şi Plecarea miresei la casa mirelui. Voievodeasa ţiganilor, pe care o duceau sus, a fost d-ra Vanda Volcinschi, iar cele şase ţigănci care au jucat: d-na Mitchievici şi d-rele Cucinschi, Onciul, Lupul, Procopovici, Zotta. D-ra Mandaşevschi a cântat cântecul Sunt ţigancă. Mireasa în tabloul Plecarea miresei a fost d-şoara Mandaşevschi, gătită în costum foarte elegant; a încântat publicul şi cu cântecul Obosit de munca zilei, iar dl Dure a cântat Ochi albaştri.

Apoi a început balul, care a ţinut până dimineaţă.”

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI