Acum vorbesc armele

Nu ştiu câţi din generaţia mea îşi mai amintesc de glorioasa „luptă pentru pace“ declanşată odată cu „Războiul rece“ – de la 12 martie 1947 la 26 decembrie 1991, sau de la apariţia Cortinei de Fier (1946) la implozia Uniunii Sovietice, 1991. Ba era şi o glumă sinistră a lui Stalin(?): „Vom lupta pentru pace până nu va mai rămâne piatră peste piatră!“. Iar Europa, lumea civilizată a înghiţit gogoaşa. Nu era niciunde zăngănit de arme pe plan european, dar la sfârşit de săptămână sau de 1 Mai se umpleau străzile de luptători pentru pace, cu steguleţe alb-albastre şi porumbei albi, cu marşuri şi cântece, campioni fiind tocmai ţările cucerite de armata sovietică, ţările „Lagărului socialist“, de la Varşovia la Belgrad şi la Berlin.

E clar că era o acţiune comandată de undeva, iar bănuielile mele se îndreaptă către fosta URSS: slăbită ca putere militară după un război lung şi greu în care fără ajutorul SUA ara Sovietelor nu mai era, epuizată financiar, cu o economie în degringoladă a cărei refacere cerea timp, Moscova avea nevoie de un răgaz consistent pentru refacere, pentru ca bolşevismul să poată sluji din nou tendinţele imperiale. Iar imperiul a început să prindă puteri din nou, după nici un deceniu: face ordine (Pax sovietica!) în imperiu prin intervenţia armată în Ungaria în 1956, în 1968 în Cehoslovacia, exportă cu succes socialismul victorios în Coreea de Nord, China, Vietnam, Cuba, îşi tot întinde dominaţia roşie până crapă în 1991.

De la Washington, la Paris şi Beijing, lumea a răsuflat uşurată, forţosul miles sovieticus capitulase la sfârşitul Războiului Rece, însă euforia n-a ţinut mult, republicile sovietice au fost readuse sub ascultarea Kremlinului, inclusiv cele caucaziene, iar fabricile de armament duduiau din nou. A fost nevoie de un lider măreţ şi berbant ca Vladimir Putin ca să urce armatele pe zecile de mii de tancuri, să pornească toată maşinăria războiului, mai întâi împotriva Afganistanului, a rusofobilor musulmani din Caucaz, apoi împotriva naziştilor din Georgia şi Ucraina. Dar cum Putin vede nazişti peste tot în UE…, nimeni nu exclude ca polonezul, românul, cehul, neamţul… să se trezească cu homo sovieticus cu kalashnikovul fumegând la uşă din nou: davai ceas, davai palton…

Fiindcă la ocuparea unor întinse regiuni din Ucraina, inclusiv peninsula Crimeea în 2014, ţările democratice s-au făcut că nu văd sau n-au înţeles bine acţiunea imperialistă a noului ţar, numai că, în sfârşit, abia la invazia Ucrainei din 24 februarie anţărţ, lumea democratică, ţările NATO şi UE s-au trezit, iar Putin a văzut îngrozit cu ochii săi cum i-a zburat Europa de sub nas devenindu-i duşmană de moarte, iar NATO i-a ajuns la hotare: după Ţările Baltice, Finlanda şi Suedia, cu armate încă invincibile, îi vor fi ameninţare directă.

Iar transformarea tuturor economiilor statelor NATO şi UE în economii de război îl trezeşte pe Putin din reveria imperială şi sună mobilizarea tuturor bărbaţilor şi a generalilor ruşi, scenariul lui Ronald Reagan fiind din nou pus pe masa Kremlinului. Vorbesc armele acum, iar lipsa de acces a Federaţiei Ruse la tehnologia NATO îi va fi fatală.

Dar nici războiul nu mai e ce-a fost: tancurile şi-au diminuat rolul fiind puse în dificultate de drone de câteva sute de dolari una, avioanele de vânătoare, elicopterele şi bombardierele pot fi puse la pământ cu o simplă rază sau cu o armă purtată pe umăr, iar trupele pot fi urmărite pas cu pas de la distanţă şi şterse de pe faţa pământului în câteva minute de nişte „bondari bâzâitori“. În aceste condiţii, ruşii îşi ascund avioanele şi vapoarele, iar soldaţii pedeştri sunt mânaţi înainte de gloanţele supraveghetorilor cadîrovţi din spate şi mor zilnic cu miile, fiindcă Putin nu acceptă să dea înapoi, chiar de-ar pieri întreagă Maica Rusia.

Cât despre lupta pentru pace, ea a rămas vorbă goală, ceea ce se ştia de pe vremea romanilor: Si vis pacem, para bellum! – Vrei pace, pregăteşte-te de război! Fiindcă de moment ce vorbesc numai armele, e clar că nici pomeneală de încetarea omorului: ucrainenii, iubitori de libertate, nu vor accepta să fie sclavii lui Vladimir Putin şi ai ruşilor, chiar dacă li se declară fraţi. Iar europenii, nici atât.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI