Roşia Montană înseamnă jaf şi fraiereală politică

 De ceva vreme, cam de când curtea de arbitraj din Washington a fixat data procesului firmei canadiene (sanchi!) Gabriel Resources împotriva statului român, curg acuzaţiile de o parte şi de alta împotriva guvernului şi a coaliţiei de guvernământ. Cauza era plata unor despăgubiri în valoare de 2 – 6,7 miliarde de dolari. A ieşit o sfadă politică internă nu numai fără cap şi fără coadă, dar şi la prosteală, cu referiri până la cel mult perioada lui Victor Ponta la Palatul Victoria. Or mârşăvia cu aurul e tocmai din 1995 – guvernul Nicolae Văcăroiu, data primului contract, şi apoi negocierile lui Adrian Năstase 2000 – 2004, mare specialist în contracte păguboase pentru România, vezi cazul Bechtel. De atunci şi până azi n-a rămas guvern, nici formaţiune politică să nu fie amestecată şi unsă de rahat până în vârful nasului şi, culmea culmilor, s-a mers din tocmeală în tocmeală până avea să ne frângem gâtul.

Să o spunem deschis, România n-a câştigat absolut nimic prin sentinţa judecătorilor americani, din contra, marile companii industrial-bancare ne-au descoperit toate vulnerabilităţile economico-politice expuse ca în vitrină şi nu vreau să fiu în pielea niciunui ministru al Finanţelor, nici a prim-ministrului român în perioada următoare. Perioadă foarte complicată cu o ameninţare de război la graniţă şi cu un an electoral mai tembel decât oricând în aceşti 35 ani de bâlbâieli şi cu alţi bâlbâiţi politici care bat mărgica la televizor.

Tărăşenia cu aurul e învârtită după horn şi ca întotdeauna în cazul marilor jafuri naţionale e neapărat o treabă murdară românească balcanic-dâmboviţeană cu mai multe cozi de topor: un rechin mondial, Frank Timiş, cetăţean român-australian-englez(!), trăitor la Londra, născut în 1963 la Borşa, la o azvârlitură de băţ, bişniţar notoriu devenit miliardar prin trafic de orice mai ales de droguri (Wikipedia), cu afaceri mizerabile cu petrol şi aur-diamante în state sărace precum Senegal, Burkina Faso şi altele zone africane jefuite la sânge ca-n codru şi cu numeroase lovituri de stat, s-a gândit el să-şi fericească poporul român, scăpându-l de aur şi alte metale preţioase (nu intru în detalii fiindcă este vorba de un alt metal, unul rar şi extrem de scump), în schimbul cărora oferea investiţii nemaiauzite (în declaraţii pentru fraieri).

Fiindcă liderii noştri nu au miros pentru escrocii mondiali. Lasă că nici cu înalţii funcţionari de contact români ai Gabriel Resources nu mi-e deloc ruşine. Singura întrebare care e pe buzele multor jurnalişti e câţi dintre decidenţi şi semnatari ai actelor trădătoare mai sunt în ţară şi câţi dintre ei au rămas săraci? Da, avem SRI, (trebuşoara asta cu aurul e antamată pe vremea celebrului sereist Ioan Talpeş 1992 – 1997, iliescian până în măduva oaselor), avem justiţiari, inclusiv DNA, ei, şi ce? Au găsit şi recuperat banii furaţi de la Bankorex, de la băncile Albina, Felix, Columna, a Religiei, Credit Banc… sau miliardul de dolari furaţi de rakeţi politici locali şi ruşi din visteria săracei Moldove?

E clar: ce-a mâncat lupul e bun mâncat. Da, nu vom mai plăti (probabil) uriaşele despăgubiri. Ei, şi? Vor scăpa de sărăcie moţii din Roşia Montană şi din împrejurimi? După fuga hoţească în Canada a „investitorilor strategici“ (vorba dlor Văcăroiu, Năstase, Ponta…) din debaraua lui Frank Timiş, localităţile s-au depopulat, sărăcia e lucie, guvernul nefiind în stare să ducă la îndeplinire promisiunile de dezvoltare a afacerilor locale şi a turismului în zonă. Au aşteptat să o facă alţii, UNESCO şi specialiştii patrimoniului mondial – da, Dumnezeu dă, dar nu bagă în traistă. E unul din locurile în care nu se întâmplă nimic. Partea şi mai proastă e că din certurile politicienilor de acum nu se degajează nicio soluţie pentru bieţii oameni.

Dar mai gură-cască decât opoziţia USR-istă nu cred să mai fi fost vreo încrengătură politică cu atâta motiv de haz: după ce au condamnat plini de mânie populistă pierderea atâtor miliarde, nu s-au bucurat ca tot românul de câştigarea procesului, ci au sărit la gâtul câştigătorului. Politică, frate, nu glumă care ar putea să-i lase pe dinafara parlamentului. Oare nu-i trage nimeni de mânecă?

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI