Sfârşitul tragic al generalilor Mihail Frunze şi Grigori Kotovski

Capitala Kirghizstanului este în oraşul Bişkek. În perioada sovietică acest oraş s-a numit Frunze, după numele unui vestit general moldovean care s-a născut aici – Mihail Frunze. Acesta s-a remarcat în timpul războiului civil, când armatele conduse de el au obţinut mari victorii în Asia Centrală împotriva albgardiştilor. Victoriile obţinute l-au dus în preajma lui Lenin, care i-a încredinţat funcţii de mare răspundere, la începuturile U.R.S.S.: comisar al poporului pe probleme de apărare, şef de stat major al Armatei Roşii, preşedinte al Academiei Militare, membru în Biroul Politic.

În lucrarea „Lenin. O nouă biografie”, istoricul şi generalul rus Dimitri Volkogonov ne relatează că Lenin i-a dat ordin generalului Mihail Frunze „să omoare toţi cazacii până la unul”. Mihail Frunze nu a pus în aplicare ordinul aberant şi criminal al lui Lenin, dovadă că şi astăzi în Bişkek, capitala Kirghizstanului, tronează statuia impozantă a acestuia, după cum ne informează istoricul francez Patrick Karam în lucrarea „Revenirea islamului în fostul Imperiu Rus”.

După moartea lui Lenin, la vârfurile partidului comunist a început o luptă surdă, dură, pe viaţă şi pe moarte pentru acapararea puterii supreme, între Troţki, Zinoviev, Kamenev şi Stalin. Primul eliminat a fost Troţki, care a fost exilat, din ordinul lui Stalin.

Al doilea om care trebuia eliminat era generalul Mihail Frunze, care se bucura de o mare simpatie şi autoritate. El nu era interesat de a accede la conducerea fostei U.R.S.S., cu toate că o candidatură a sa convenea tuturor, cu excepţia lui Stalin. Deşi generalul Mihail Frunze se ţinea departe de intrigile de la Kremlin, Stalin vedea în el un duşman care i-ar fi sprijinit pe Zinoviev sau pe Kamenev, în condiţiile în care avea în mâna lui armata, marina şi corpul generalilor, unde autoritatea lui era totală. Fără sprijinul armatei, Stalin ar fi pierdut partida.

Determinat de aceste considerente, Stalin a manevrat Biroul Politic, care i-a ordonat lui Mihail Frunze, un om perfect sănătos, să se opereze de ulcer la stomac. Această hotărâre a fost luată de Biroul Politic, la propunerea lui Stalin, care se baza, bineînţeles, pe recomandările medicale.

Ascultător, Mihail Frunze s-a dus la spital, deşi iniţial ar fi vrut să fugă, însă s-a temut de un blam al partidului.

În ziua de 31 octombrie 1925 vestitul general Mihail Frunze a murit pe masa de operaţie, iar Stalin şi-a putut netezi drumul spre conducerea U.R.S.S.

Eliminarea lui Mihail Frunze a dus la instaurarea unei politici deosebite la Kremlin: fiecare se simţea ameninţat şi înlăturat în mod brutal.

La funeralii, Stalin a rostit câteva cuvinte enigmatice şi sinistre: ,,Poate că «aşa trebuie să fie», ca vechii tovarăşi să coboare în mormânt simplu şi uşor”, ne informează istoricul rus Arkadi Vaksberg în lucrarea „Laboratorul de otrăvuri. De la Lenin la Putin”.

Cu câteva luni înainte de uciderea lui Mihail Frunze, a fost eliminat un alt vestit general de origine moldoveană, Grigori Kotovski, prieten apropiat al lui Mihail Frunze, ce se bucura de o mare popularitate în cadrul Armatei Roşii. Acestuia i s-a înscenat o poveste conform căreia, fiind în compania unei femei, într-un palat din apropierea Odessei, a fost ucis de un rival gelos, care râvnea şi el la nurii contesei.

De ce a fost ucis Grigori Kotovski?

Întrucât Mihail Frunze îl propusese pe Kotovski drept adjunct al său, Stalin, care nu avea încredere în el, a dat ordin să fie omorât.

Ucigaşul lui Kotovski a stat în puşcărie doar doi ani, după care i s-a dat o funcţie bine renumerată.

Asasinarea lui Kotovski a fost pentru Mihail Frunze o tragedie personală. El nu îşi imagina că peste două luni va fi şi el ucis.

Aşa au dispărut doi generali care au fost adulaţi de Armata Roşie şi de presa sovietică, dar au fost eliminaţi de cel mai mare călău al omenirii.

Uciderea generalului Mihail Frunze n-a putut fi ascunsă mult timp. Alexsandr Voronski, redactorul-şef al revistei „Krasnaia Nov” i-a comunicat toată tărăşenia înfăptuită de Stalin scriitorului Boris Pilniak, care a scris „Povestea lunii nestinse”.

„Povestea lunii nestinse” a fost publicată în revista „Novâi Mir” şi ea istoriseşte povestea unui mare general, numit Gavrilov, care fiind perfect sănătos, a fost obligat de partid să se urce pe masa de operaţii, unde a fost ucis. De fapt, aceasta nu a fost soarta lui Gavrilov, un personaj literar, ci a lui Frunze, o fiinţă în carne şi oase.

Publicarea povestirii a provocat un ecou aproape isteric la Kremlin, dovadă că ucigaşul lui Mihail Frunze se afla acolo. În ultimul moment revista a fost retrasă de la vânzare, dar o mare parte a tirajului fusese deja vândută.

Ca să nu se facă prea mare zarvă în jurul acestei poveşti, cazul a fost muşamalizat, dar atât Pilniak, cât şi Voronski au fost trecuţi pe lista viitoarelor victime ale călăului de la Kremlin. În anul 1937, adică exact la 12 ani de la eliminarea lui Mihail Frunze, cei doi scriitori au fost arestaţi, torturaţi şi ucişi în subsolul de la Lubianka.

Aşa înţelegea Stalin să elimine pe toţi cei care contribuiseră la instaurarea dictaturii comuniste în cel mai mare stat din lume, pentru a deveni el cel mai mare tiran din toate timpurile.

Prof. CONSTANTIN TÂRZIU 

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI