Ars amandi

„Nu trăim decât o singură dată”

Basme. Se întâlnesc doi prieteni. Primul îl întreabă: Ce mai faci? Cum mai trăieşti, acum cu pandemia asta? – Ca în poveşti! – Adică? – Soţia e Vrăjitoarea cea Rea, soacra, Muma Pădurii, socrul, Căpcăunul! În schimb, vecina e Ileana Cosânzeana şi soţul ei e cam… Dănilă Prepeleac!

Bârfe. Oricât de rău gândeşte un bărbat despre femei, nu există femeie care să nu gândească şi mult mai rău despre femei. OK…, despre altele decât ea.

Calomnii… Vorbind despre alte femei, femeile cu (aşa-zisă) bună creştere nu se servesc niciodată de expresiuni care sună rău. Ele aruncă doar, în saloane, săgeţi elegante, care au otravă numai în vârf. De obicei nu par decât… nişte complimente „veninoase”! (Balzac)

Cheie. O femeie se duce la Confucius: – Mărite înţelept, am o întrebare. De ce o femeie care face dragoste cu 10 bărbaţi este considerată desfrânată, în timp ce un bărbat care se bucură de 10 femei este considerat un adevărat bărbat? Înţeleptul Confucius îi răspunde: – Vezi tu, copila mea… Un lacăt care este deschis de 10 chei nu e un lacăt bun, în timp ce o cheie care deschide 10 lacăte e o cheie deosebită!

Cutremur. 5 martie 1977. A doua zi după cutremurul care s-a simţit destul de tare şi la Chişinău. Uşile redacţiilor de la radio, deschise vraişte. Toate aparatele de radio sunt conectate la Radio Bucureşti. Chiar şi din birourile şefilor se aude tot Bucureştiul. Cu o zi înainte să fi îndrăznit cineva, într-o instituţie de stat, la radio, unde, dacă li se părea şefilor că cineva rosteşte cumva vocalele ca la români riscai să zbori din serviciu cu o caracteristică care nu-ţi permitea să-ţi găseşti un loc de muncă potrivit calificării. Erai învinuit de naţionalism. Ei bine, în 5 martie, toţi moldovenii, chiar şi ruşii, şi mancurţii ascultau radio Bucureşti. Până-n seară a fost ticluit şi un banc. Foarte politic, foarte naţionalist. Cică Brejnev era tare supărat pe Ceauşescu că acesta îi cam ieşea din cuvânt, că mai cerea periodic şi tezaurul etc… Aşadar, Brejnev l-a rugat pe Dumnezeu să dea un cutremur ca să pedepsească România. Dar acest cutremur a făcut pagube şi în RSS Moldovenească. Brejnev, supărat, îi zice lui Dumnezeu: „Bine-bine, noi ne-am înţeles că dai cutremur în România, nu şi în URSS!”. Dumnezeu îşi cere scuze şi-i zice lui Brejnev: „Ca să vezi, eu am avut în faţă harta veche a României”. (Eugenia Guzun)

Dacă. „Dacă vrei privirea să-mi las în podea, / Calcă peste ea, calcă peste ea. / Dacă vrei de tine să simt că-s robit. / Lasă-mă uimit, lasă-mă uimit. / Dacă vrei cu tine lumina s-o-mpart, / Lasă-mă să ard, lasă-mă să ard. / Dacă tot ce-i dus, vrei din urmă s-ajung. / Lasă-mă să curg, lasă-mă să curg. / Dacă vrei să ştii ce-am în suflet şi-n gând, / Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt. / Lasă-mă să cânt, /… lasă-mă să cânt…” (George Gordon Byron)

Dar. „A da cu plăcere valorează mai mult decât ceea ce dai.” (Sf. Augustin)

Divorţ. „Un bărbat a divorţat a doua zi după nuntă: era prima oară când îşi vedea aleasa inimii… nemachiată!” (Daily Mail)

Grabă. Femeile sunt abile, prudente, doar înainte de a se da, total, unui iubit. După aceea, ele pierd orişice prudenţă: nu se gândesc decât să ofere în mod prodigios şi insistent iubirea lor, asemenea acelor persoane care adună cu trudă o viaţă o avere, pentru a o risipi, apoi, peste noapte. (Casanova)

Ideal. „Nu trăim decât o singură dată şi numai o singură viaţă. A avea un ideal înseamnă a avea oglindă. Într-un ideal te speli ca-ntr-o apă curată. Într-o oglindă îţi speli chipul obosit, potrivindu-ţi-l până când accepţi să fii.” (Nichita Stănescu)

Moarte. Pe un perete, cineva a scris cu var: „Dumnezeu e mort. Semnat: Nietzsche”. Alături, altcineva a adăugat: „Nietzsche e mort. Semnat: Dumnezeu”.

Nisip. Iată o superbă – prin dialoguri – metaforă a trecerii, a inutilităţii. Copilul îşi întreabă mama: de ce nu durează dragostea? Ia în palmă un pumn de nisip fin, îl povăţuieşte mama. Acum strânge-l tare în palmă şi vei vedea că el dispare, fuge, se pierde printre degete. Acum, lasă nisipul în palma larg deschisă: el va fi spulberat de prima adiere de vânt. Dar încearcă să ţii nisipul în căuşul palmei, precum păsările îşi ţin puii la adăpost: el, ori majoritatea lui va rămâne acolo. Acesta ar fi, fiule, secretul simplu al duratei unei iubiri…

Ruşi. „Ascultă, se înfurie Petruş, dacă mi-ar mai vorbi azi cineva despre farmecul slav, l-aş rupe în bătăi. Da, sunt uriaşi, geniali şi tot ce vrei: Dostoievski, Tolstoi, Rimski-Korsakov sau chiar Maiakovski, însă poporul rus e un popor de monştri. Politica ruşilor a fost întotdeauna politica unor nebuni. Conducătorii lor din trecut, până şi Petru cel Mare, toţi au fost nişte epileptici, sadici, invertiţi sau psihastenici, iar cei de azi sunt nişte grăjdari, ca Stalin, sau bieţi belferi pensionari ca Molotov. Oribil! Şi toţi aceştia au o permanentă, caraghioasă sete de sânge. Repet, o sete caraghioasă. Ruşii sunt prea proşti în politică pentru a fi tragici în materie de asasinat. Ei ucid în numele unei ridicole concepţii statale, în numele unei abstracţii stupide ca toate abstracţiile. Comuniştii n-au nici măcar o logică a crimei…” (Mircea Streinu, „Prăvălia diavolului”, 1942).

Search. Am căutat pe Google „vacanţe foarte, foarte ieftine”… şi ce credeţi că mi-au răspuns!? „Nicăieri nu-i mai bine ca acasă.”

Soacre. Ştiţi ce ar spune prima soacră ajunsă pe Lună? – Exact cum mă aşteptam, praful e de două degete!!!

Sonetul LXX. (That thou art blamed shall not be thy defect) Nu-i vina ta că ai să fii blamat, / Tot ce-i splendid de bârfă e atins; / Al frumuseţii dar e suspectat, / Precum un corb zburând prin paradis. / Fii bun, căci calomnia consfinţeşte / Valoarea, tu de timp fiind curtat; / Viermele numai muguri dulci ţinteşte, / Iar tu eşti tânăr, pur şi nepătat. / Ai depăşit ispitele cu bine, / Fie neasaltat, fie-nvingând; / Dar lauda la nesfârşit nu ţine / Cât să oprească-al pizmei val crescând. / Dacă n-ai fi de rele suspectat, / Peste iubiri ai fi doar tu-mpărat.” (Marele Will)

Tunet. „Când auzim primăvara primul tunet, luăm o piatră şi ne lovim cu ea peste cap, zicând: Să fie capul tare ca piatra!” (din reg. Cernăuţi)

Unic. „Nu te crede genial. Pentru a fi normal, socoteşte-te unic.” (Thomas Bernhard)

Viaţă. „Fiecare om trebuie să lase ceva în urma lui atunci când moare, aşa spunea bunicul meu. Un copil, o carte sau un tablou, o casă, un zid înălţat de mâna lui sau o pereche de pantofi. Sau o grădină. Ceva ce mâna ta a atins în aşa fel încât sufletul tău să aibă unde se refugia atunci când îţi soseşte ceasul; iar când oamenii se uită la copacul ori la floarea pe care le-ai sădit, tu eşti acolo.” (Ray Bradbury)

Vot. Flaubert refuza valabilitatea votului universal: „Cum adică, un nebun sau un idiot să aibă acelaşi vot cu mine?” Rezon, monsieur Gustave!

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI