Din arhive

În anul 1786, Nicolae Mavrogheni, domnul Țării Româneşti, hotărâse să facă în jurul Bucureştiului un gard cu porţi la bariere, astfel ca nimeni să nu poată intra sau ieşi necontrolat. Gardul s-a făcut, opreliştea a mers bine un timp, dar, într-o noapte, o femeie a reuşit să plece neobservată din oraş, probabil sărind peste uluci. Şi supărarea domnitorului a fost atât de mare încât a dat, în mai 1786, un pitac către logofătul spătăriei: „Astă noapte a fugit o muiere din Bucureşti, de care foarte ne-am tulburat Domnia mea, asupra-vă. Ce fel de strajă păzesc, când pot şi muierile a ieşi din Bucureşti, noaptea, fără nici o opreală? Cu adevărat vrednici de pedeapsă grea sunteţi. Deschideţi-vă ochii, că, în credinţa lui Dumnezeu, vă spânzur încălţaţi şi îmbrăcaţi”.

Straşnică ameninţare pentru o atât de mică contravenţie. Sau poate că femeia fugită o fi fost de mare preţ?…

Dionisie Eclesiarhul, cronicar, îmbrăţişând anii 1764-1815, deci contemporan cu înfiinţarea oraşului Fălticeni, scrie: „şi pentru ca să fie de mirare celor ce se vor afla după noi auzind, vom scrie cevaşi din parte efteşugului de pe vremuri:

Boi de jug 10 lei, 12,15 cel ales, vaca cu lapte 6 lei, calul cârlan de 8 ani 8-10 lei, cal bun de călărie 20 lei, ales 25, iar cal boieresc telegar preţul cel mai mare 40 lei, oaia cu miel 1 leu, capra cu ied 1 zlot, carnea oca 1 para ori cel mult 2, vin vadră 10 parale pe ales, oca de vin la cârciumă 2 parale, găina 2 ori 3 parale, puiul 1 ori 2 parale, ouă 10 de o para, gâsca 6-8 parale, curca 10 parale, curcanul cel mare 15, făina de grâu 1 para, când era mai scumpă 1 para şi 1 lescaie, făina de păpuşoiu 1 ban ori mult 1 lescaie”.

Ce putere de cumpărare aveau leul şi paraua în acele timpuri!

În anul 1863, prinţul Alexandru Ştirbei avea în proprietate şi satul Bucoveni, din judeţul Ilfov. Pentru ca robii săi din acest sat să nu-i strice pădurile, prefectura de Ilfov publica, la 17 aprilie, ordonanţa nr. 78, semnată de Ştirbei:

„Locuitorilor de pe proprietatea mea Bucoveni li se face cunoscută lista arătătoare de cât preţ au să plătească atunci când vor cuteza să-mi păşuneze locurile şi să taie nuiele ori lemne din pădure:

 > Pentru un cap de vită găsită la păşunat – 16 lei

 > Pentru o singură nuia, măcar, tăiată din lăstar – 10 lei

 > Pentru un singur lemn, măcar tăiat din pădure – 48 lei

 > A doua oară, care va cuteza, va plăti dublu”.

Straşnică ordonanţă, dacă ne gândim că în vremea aceea o vacă se cumpăra cu 50 lei.

Ziarul „Gazeta”, din Bucureşti, publica la 10 ianuarie 1935 următoarea întâmplare hazlie:

„Într-un sat din judeţul Fălciu trăieşte un ţăran pe nume Ion Opincă, om sărac lipit pământului. Văzând că nu o mai poate scoate la capăt şi crezând în bunătatea lui Dumnezeu, i-a scris într-o zi, rugându-l să-i trimită o mie de lei. A pus scrisoarea la cutie, iar postaşul, văzându-i adresa incompletă – pe plic scria numai: Lui Dumnezeu – a trimis scrisoarea la prefectura judeţului. Prefectul, înduioşat, a dat aprobarea să se plătească, prin poştă, suma de 500 lei, ca ajutor. Primind banii, Opincă Ion i-a transmis o nouă scrisoare lui Dumnezeu: «Slăvite Doamne, mulţumesc pentru ajutorul dat. Te-aş ruga însă ca, dacă vrei să mai mă ajuţi, să-mi trimiţi banii pe altă cale, nu prin Prefectură. Hoţii ăia de acolo m-au ciupit de 500 lei»”.

Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI