Serile poetice de la Struga şi participarea poeţilor români (16)

Capitolul II – Struga – capitală mondială a poeziei

2.Poeţi laureaţi ai marelui premiu

Cununa de aur  

Anul 1971 (din anul acesta premiul se acordă pentru toată poezia scrisă până la atribuirea lui)

WYSTAN HUGH AUDEN (n. 25. 02. 1907, York – d. 29. 09. 1973, Viena, Austria), SUA. Poet.

American, unul dintre cei mai buni poeţi ai secolului al XX-lea. S-a născut în Anglia, dar s-a mutat în SUA şi cea mai mare parte a vieţii a petrecut-o acolo. Poeziile lui vorbesc despre dragoste, politică, religie, morală şi relaţiile între oameni, despre natură ca o lume impersonală.

Poeziile lui Blues Funeral (Opriţi toate ceasurile) şi 1 Septembrie, în anul 1939 au devenit cunoscute prin filme şi au devenit populare în toată America.

Volume: Poeme (1930); Oratori (1932); Dansul Moartei (1933); Uită-te, Străin ! (1936); Spania (1937); poeme epice: Scrisoare de Revelion; Marea şi Oglinda; Vârsta de Anxietate, toate publicate între anii 1941 şi 1948.

 

Musée des beaux arts

În legătură cu suferinţa n-au găsit niciodată

dascălii cei vechi: cât de bine au înţeles

Poziţia ei umană; cum se întâmplă

În timp ce altcineva mănâncă sau deschide o

 fereastră sau tocmai se plimbă încet;

Cum, când bătrâni aşteaptă reverenţios şi cu pasiune

Naşterea miraculoasă, trebuie să existe întotdeauna

Copii care nu au dormit în mod special să se întâmple

                                            Patinând

Pe lac la marginea pădurii:

Ei n-au uitat niciodată

Că până şi îngrozitorul martiriu trebuie să-şi urmeze

                                             cursul

Oricum într-un colţ, într-un colţ murdar,

Unde câinii îşi duc viaţa de câine şi calul celui ce

                                             Torturează

Îşi scarpină dosul, inocent de un copac.

 

În Icarus al lui Breugel de exemplu: cum toţi

                                    întorc spatele

Foarte uşor dezastrului; plugarul poate

Că a auzit zgomotul, strigătul părăsit

Dar pentru el n-a fost un eşec important, soarele a

                                             Strălucit

Aşa cum trebuie pe picioare albe dispărând în apă

                                             verde;

Şi vaporul scump şi delicat care trebuie că a văzut

Ceva uimitor, un băiat căzând din cer

Va ajunge undeva, plutind liniştit mai departe.

(Traducere de Al. Căprariu şi Ion Deaconescu)

 

Musée des Beaux Arts*

În privinţa durerii, Vechii Maeştri

Nu s-au înşelat niciodată: cât de bine i-au înţeles

Rangul omenesc; cum se petrece ea

Când altul mănâncă sau numai deschide-o fereastră,

sau doar umblă hoinar;

Cum, când cei vârstnici aşteaptă respectuoşi şi

împătimiţi

Miraculoasa naştere, mereu trebuie să fie

Copii ce nu doreau neapărat ca ea să se-ntâmple,

lunecând

Pe un iaz la margine de pădure:

Ei n-au uitat niciodată

Că şi cumplitul martiriu trebuie să-şi urmeze cursul

Cumva, într-un colţ, în vreun loc ne-ngrijit

Unde câinii îşi văd în continuare de viaţa lor câinească

şi calul gâdelui

Îşi scarpină de-un copac dosul nevinovat. 

     

În Icar de Bruegel, de pildă: cum totul stă întors cu

spatele,

Cu totul nepăsător la dezastru; plugarul poate

Auzi pleoscăitul, ţipătul disperat,

Dar pentru el nu era un eşec important; soarele

strălucea

Cum se cuvenea pe albele picioare dispărând în verdea

Apă; iar gingaşa, preţioasa corabie care văzuse

Ceva uluitor, un băiat căzut din cer,

Avea de ajuns undeva şi plutea liniştit.

Traducere de Ion Pop 

 

Musée des Beaux Arts*

Ei niciodată nu se înşeală cu privire la suferinţă

Ei Bătrînii Maeştri; ce bine-au înţeles ăştia

condiţia ei umană; cum îşi face ea loc

când cineva mănâncă deschide o fereastră

sau tocmai umblă

absent mai departe;

cum întotdeauna,

chiar atunci cînd vârstnicii aşteaptă plini

de respect şi pasiune

miracolul naşterii,

trebuie să existe şi copii care n-au vrut neapărat

să li se-ntîmple asta:

patinând la marginea pădurii pe-un taluz

ei n-au uitat niciodată

că înfricoşătorul martiriu trebuie să se împlinească

fără întârziere

nu contează în ce colţ, în ce loc necurat

unde câinii îşi trăiesc viaţa lor câinească

iar calul călăului

îşi freacă de-un copac crupa lui nevinovată

 

În Icar al lui Bruegel, de pildă: cum fără

nicio grabă fiecare

îşi întoarce faţa de la dezastru: plugarul

trebuie să fi auzit plescăitura, strigătul de groază

dar pentru el n-a fost o prăbuşire care contează;

soarele a luminat

aşa cum trebuie albul picioarelor scufundîndu-se

 în apa cea verde;

iar corabia cea scumpă şi delicată

de pe care trebuie să se fi văzut uluitoarea-ntâmplare,

un băiat căzând din cer,

are de ajuns altundeva

aşa că navighează liniştit mai departe

Traducere de Marta Petreu

*Traducere adăugată de realizatoarea Paginilor

JADRANKA ANGELOVSKA, Macedonia de Nord

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI