Scene de viaţă socială bucovineană

XXI – Iraclie Porumbescu la Cernăuţi, 1890.(II)

Pe la 6 mă sculai, luai cafeaua şi mă mai dusei în oraş să văd ce-i mai pe-acolo. Foşăia lumea de ţărani şi popime. O mulţime de cunoscuţi şi necunoscuţi mie mă salutară şi steteră cu mine la vorbă. Până şi Lenkiş din Pojorâta, care şi el, ca vornic acolo, veni cu oamenii săi. Pe la opt mă întorsei acasă, luai rasa şi potcapul şi, luând o birjă, mă dusei la Catedrală. Acolo aflai pe Cobilanski şi Corjiu şi o mulţime mare de norod, beserica ticsâtă. Acolo-n beserică veni la mine bătrânul Seleski şi mă sărută. Tot aşa şi profesorii Muntean [Ironim] şi Vasile Bumbac din Suceava şi alţii.

La nouă se începu Liturghia cu un sobor numeros. Arhimandritul Ciupercovici [viitorul Mitropolit Arcadie], Protos. Cozub şi Filipovici şi patru protopopi. „Armonia” şi seminariştii formau corul, sub dirigenţa lui Chibidevici, doctorand în teologie. Tatăl nostru al bietului Ciprian îl cântară bine, dară lipsea şi aice basul necesar.

Metropolitul veni pe la Apostol şi se puse în strana sa, pe lângă dânsul stau boierii cu Căpitanul Ţării, baronul Vasilco, în frunte.

După liturgie porni şirul de fiacre şi de trăsuri private – cu bună samă preste o sută – spre Metropolie. Eu mersei cu Ciuntuleac de la Sfântul Ioan din Suceava şi cu dl. Crăciun. Acolo, la Reşedinţă, ţinu orăţiunea de felicitare Metropolitului boierul şi deputatul din parlament Iancu Zotta. Şi sala cea mare de marmoră şi galeriile pe sus erau ticsite de domni şi doamne, de preuţi şi de popor de ţară. Metropolitul mulţămi şi, după strigăte de să trăiască!, ne duserăm care-ncotro, eu la Popescul.

După amiazăzi mai mersei la Costachi Morariu, apoi la Biseniuse şi de-acolo, mai şezând la Popescul, pe la 11 sara, la gară şi acasă.

Pentru balul studenţilor, preuţii ce au fete veniră cu ele şi rămaseră toţi încă şi peste noaptea aceasta, la Cernăuţi. Eu, gândind că poate Crăciun va merge cu trenul de noapte, fui pe la 5 după amiazăzi la dânsul, la hotelul Kronprinz, ca să-l vizitez, dară era dus cu trenul accelerat la 4 ore. Îmi pare bine că, văzându-l în Catedrală cu soţia lui, îi putui servi ceva, adecă mersei în partea unde stau damele şi, măcar că erau stranele pline de doamne, la întrevenirea [= intervenţia] mea, un orânduitor – Festordner, îi dede un loc bun, unde putu şedea. Tot aşa şi la Reşedinţă, unde aşijdere un orânduitor, la întrevenirea mea, o conduse pe galerie.

Văzui şi pre redactorul Balassan, din Iaşi, carele cu bună samă, în Curierul său, va descrie întreaga festivitate.

Fiţi sănătoşi; vă sălut şi sărut cu drag,

Iraclie.

[Leca Morariu, Iraclie şi Ciprian Porumbescu, vol. II, Editura Heruvim, Pătrăuţi, 2015, p. 179-182]

*

Ar fi păcat să lăsăm relatarea de mai sus suspendată, fără a mai adăuga, la temă, faptul că, în pofida sănătăţii şubrezite, părintele Iraclie nu ocolea Cernăuţii, unde participa la întâlnirile cultural-sociale-preoţeşti (şedinţa Societăţii Concordia, deschiderea congresului bisericesc ş.a.), dar împins şi de întâmplătoare nevoi casnice, familiale (consultul medical al fiului său Ştefan, de ex.). Rezolvarea problemelor curente nu-l făcea să părăsească imediat oraşul, ci-i crea ocazia de a mai „bifa” câteva întâlniri care să-i împrospăteze ideile de izolat la ţară. Reţinem, din relatările care urmează, vizita la „damblagitul” consilier Orest Renei, fostul impecabil prefect român din vremea Serbării de la Putna din 1871, larga receptare socială de care se bucura părintele, convivialitatea cu Artemie Berariu, ginerele Mitropolitului Silvestru, Constantin Morariu ş.a., ataşamentul grupului scriitorilor (editorul Pipoş, T.V. Ştefanelli, Stănică Berariu). Să urmărim, din acelaşi volum semnat de Nina Cionca, fragmentele de scrisori:

„9 iunie 1890: La Cernăuţi, bătând trotuarele şi pragurile domnilor mari, îmi rămase timp să merg la profesorul Isidor Onciul, la care rămăsei vreo 2 ore şi apoi, luni, şi la bietul consilier Renei, carele a ologit de dambla la o mână şi un picior şi nu mai iese din casă. Cu lacrămi în ochi mi-a mulţămit, ducându-mă; că acum, când toată lumea l-a părăsit, eu mi-am adus aminte de el şi l-am vizitat. La dânsul şezui preste o oră. La alţii n-am mers, că şi aşa, cu toate că umblai şi pe jos, durându-mă piciorul, a trebuit să iau birje şi să umblu în ele, ce mă costă o mulţime de parale. Am mâncat duminecă la Hotel Central (Goldener Lamm) o friptură de viţel, o bucăţică de caşcaval de Sviţera şi am beut un pahar de bere şi am plătit 1 fr. 12 cr. La cină am mâncat un şniţel şi am beut iarăşi o bere şi am plătit 64 cr. Cafeaua dimineaţa – 32 cr,”.

„Ieşiţi din ograda spitalului, ne-am întâlnit cu protopopul Berariu din Ceahor, carele venea cu trăsura din oraş. Văzându-mă, s-a scoborât din trăsură, a venit la mine şi mi-a făcut elogii pentru predica mea ultimă, trimeasă Candelei şi publicată, rugându-mă să mai scriu în acest fel şi să-i trimet. Ne-am despărţit şi am mers cu o birjă la Hotel Central… După aceea, am mers cu Ştefan la părintele Costachi Morariu, se-nţelege că cu birja, căci era mare arşiţă şi eu şi Ştefan nu puteam merge o cale aşa depărtată pe jos. I-am găsit la masă, dar toţi s-au bucurat şi am petrecut acolo până pe la 3 după amiaz. De acolo, ne-am întâlnit, pe la Reşedinţă, cu profesorul Eusebiu Popovici, care de departe m-a salutat şi mi-a mulţămit încă o dată – mai înainte în scris – pentru broşura mea Tarifa stolei. Am dat apoi de o birjă şi ne-am dus la spital. Medici, în afară de Onciul, nu erau, am plătit taxa pe o lună cu 27 florini… A mas că mâine, pe la 9 dimineaţa, îl vor cerceta cu toţii (medicii) şi vor vedea ce-i lipseşte şi ce va fi de făcut… Am mers apoi iarăşi cu birja în oraş, ca să cinăm ceva, şi ne-am dus în grădina lui Weoss. Erau încă puţini în grădină. Comandai două fripturi de viţel şi, aşteptând încă friptura, intrară Arhimandritul Ciuntuleac cu Vasilică Morariu, carii văzându-mă, veniră la mine şi mă salutară, şi Morariu îmi spuse că are să vorbească cu mine ceva. Ei se duseră în pavilion şi eu, după ce mâncarăm, mă dusei la ei. Vasilică îmi spuse că are să apară, cu prima octombre, o gazetă sătească nouă şi mă rugă să fiu colaborator la ea.

Cine veni apoi în pavilion? Baronul Vasilco, care şi el îmi mulţumi pentru broşurile ce îi trimisei şi-mi zise că chiar voia să-mi scrie. Curând după aceea, veni baronul Stârcea, baronul Nico Mustatza, Zotta şi avocatul Selecki. Toţi mă salutară frumos şi mă poftiră la masa lor, ce eu însă nu făcui, căci mă trase la vorbă Arhimandritul Ciuntuleac. Ştefan rămase în grădină. Mă dusei la el să-i spun să meargă la Socolean, îi dădui ceva parale, îmi luai ziua bună de la el şi el se duse, iar eu rămăsei acolo, ca să aştept timpul când să merg la gară. Grădina era plină şi, mergând eu la pavilion, cine-mi apare înaintea mea? Livia, ce se sculă de la o masă, la care era Pipoş cu dânsa, Procopovici, Ştefanelli şi tânărul Berariu din Ceahor (poetul). La acea masă petrecui în vorbă vreo oră, când văzui pre protopopul Onciul cu fiul său, Dl Dumitraş şi Dl Grigori, venind în grădină. Mă salutară, protopopul topit şi slab. Petrecui până la 11, bând ceva bere, şi mă dusei apoi la gară, ducându-se şi ceilalţi toţi pe acasă…”.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI