Evanghelia zilei

Profesorul Miroslav Volf de la Yale Divinity School definea speranţa folosind expresia „dragoste proiectată asupra viitorului” (cf. Miroslav Volf, Credinţă publică. Cum trebuie să slujească creştinii binele comun, trad. Teofil Stanciu, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2022, p. 77). Exegetul Joachim Jeremias sublinia că în Mişna exista o interdicţie privitoare la interzicerea unei plăţi efectuate pentru cărturari (id est scribi) atunci când ofereau învăţături poporului din Lege. Cu toate acestea, în diverse rânduri cărturarii profitau de bunătatea persoanelor sărace şi cu mijloace limitate. Abuzurile lor sunt condamnate aici de Hristos, fiind amintite şi într-o scriere din secolul I d. Hr., intitulată The Testament of Moses în care aceştia sunt numiţi pur şi simplu „distrugători ai bunurilor săracilor” din cauza lăcomiei de care dădeau dovadă.

Interesantă este descrierea atitudinii lor printr-un substantiv în cazul dativ, prophasei, care înseamnă „cu prefăcătorie”. Situaţia descrie un contrast evident: cărturarii sunt aparent ataşaţi de Împărăţia cerurilor, iar prioritar e interesul propriu, în cuvintele lui Volf, ar fi o dragoste proiectată exclusiv asupra prezentului; pe de altă parte, văduva, nu se gândeşte deloc la bunurile ei, dăruind cu abnegaţie din sărăcia ei.

Pericopa conţine un întreit avertisment mereu valabil: pericolul mândrieiputerea şi abuzul de putere şi angajamentul benevol faţă de Împărăţia cerurilor.

Mândria, cel puţin în unele texte pauline neo-testamentare, se înţelege frecvent sub forma unei lipse de maturitate şi discernământ (cf. I Corinteni cap. 1-4). Odată cu trecerea timpului, din nefericire, scindarea creştinismului şi facţiunile rezultate au fost în repetate rânduri generate de mândrie. Chiar în Biserica din Corint, aşa cum poate observa oricine citeşte atent primele patru capitole ale Epistolei Corinteni, dezbinarea internă era cauzată de acest grav păcat. Într-o altă epistolă, cea adresată comunităţii din Filippi, Sfântul Pavel arată că slujirea smerită are ca rezultat adevărata unitate a unei comunităţi (cf. Filipeni 2, 1-11).

Abuzul de putere, strâns legat de patima mândriei, dovedeşte incapacitatea unor conducători bisericeşti de a se dedica misiunii în totalitate, pierzând din vedere faptul că, pentru fiecare situaţie în care s-au considerat indispensabili pentru credincioşi, vor avea de dat socoteală în ziua Judecăţii înaintea lui Dumnezeu. În 2 Corinteni 11, 13-20 Sfântul Pavel va vorbi despre falşii apostoli care exploatează şi profită de pe urma credincioşilor.

Angajamentul faţă de Împărăţia cerurilor denotă ceea ce spune textul Evangheliei după Luca. Dacă pentru Sfântul Marcu ataşamentul este legat de lexicul martiriului, de slujirea sacrificială, pentru Sfântul Luca, cei care vor să fie adevăraţii ucenici ai Domnului au datoria de a lua Crucea şi de a-L urma pe Hristos „în fiecare zi”, ceea ce înseamnă capacitatea zilnică de a stabili priorităţile: mai întâi cele ale lui Dumnezeu, cele esenţiale, situate întotdeauna peste nevoile personale.

Leptonii, traduşi prin expresia „cei doi bani”, reprezentau la acea vreme cea mai mică monedă de cupru care circula în Israel, dar prin care văduva, neavând la dispoziţie altceva, a adus Domnului, odată cu aceste monede, „toată viaţa ei”, tot ce avea (Marcu 12, 44).

Pr. CLAUDIU-IOAN COMAN

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI