Evanghelia zilei

De trei ori, în Deuteronom, în trei locuri diferite, porunca iubirii datorate lui Dumnezeu însemna un ataşament care, la rându-i, e manifestat în două forme: e autentic şi lipsit de jumătăţi de măsură (cf. Deuteronom 4, 29; 6, 5; 11, 13). Cu toate acestea, numitorul comun e aflat când se echivalează textul din Deuteronom 6, 4-5 cu cel din Levitic 19, 17-18. O remarcă importantă o face aici exegetul contemporan Mark L. Strauss care, contextualizând dialogul cu focalizare strict pe textul evanghelic după Sfântul Marcu, conchide că „în ciuda opoziţiei generale faţă de Iisus în rândul liderilor religioşi, cei cu adevărat înţelepţi dintre ei recunosc că înţelepciuneaa şi autoritatea lui Iisus provin de la Dumnezeu” (cf. Mark L. Strauss, Marcu: Comentariu exegetic al Noului Testament din seria Zondervan, trad. Magdici Valentin, Editura Noua Speranţă, Timişoara, 2022, p. 556).

În altă ordine de idei, este important de semnalat faptul că citatul veterotestamentar urmează cu fidelitate textul grecesc al Septuagintei, unde agapeseis e un verb la viitor imperativ, ceea ce înseamnă că trebuie înţeles în forma „vei iubi”; altfel spus, cu privire la ataşament, creştinul trebuie să-L iubească pe Dumnezeu în mod deplin, fără a abandona nimic din învăţătura Sa. Din expunerile exegetice contemporane mai reiese faptul că opţiunea de a alătura două porunci, respectiv iubirea faţă de Dumnezeu şi cea faţă de aproapele apare frecvent în iudaismul celui de-al Doilea Templu. Scrieri mai puţin cunoscute ca Testamentul lui Isaia şi Testamentul lui Daniel procedând similar. Deşi pentru iudaismul din perioada celui de-al Doilea Templu iubirea se manifesta doar la semenii coreligionari, Domnul Hristos extinde această iubire către orice persoană, chiar şi pentru un vrăjmaş (cf. Matei 5, 43-44;Luca 6, 27; 10, 25-37).

Deşi ultima parte, iubirea vrăjmaşilor e privită ca dificilă, ea precede creştinismul. De pildă, în Manuscrisele de la Qumran sunt sfaturi asemănătoare: „Nu voi răsplăti nimănui cu ceva rău; cu bunătate mă voi apropia de om”, sau în lumea păgână unde, un text vechi babilonian îndemna: „Nu întoarce răul unui om care se ceartă cu tine; răsplăteşte cu bunătate pe răufăcătorul tău” (cf. W. G. Lambert, Babylonian Wisdom Literature, Oxford, 1960, p. 101).

Domnul doreşte să ne avertizeze privitor la ceea ce suntem: când ne străduim să respectăm poruncile, atunci Sfântul Duh ne curăţă inimile şi ne face creaţie nouă în Hristos (cf. 2 Corinteni 5, 17) şi ne este călăuză sigură pe calea mântuirii, dacă ne străduim să o străbatem stăruitor, cu frică şi cu cutremur (cf. Filipeni 2, 12).

Pr. CLAUDIU-IOAN COMAN

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI