Omagiu lugubru la moartea lui I. V. Stalin

– sub pana compozitorului Ciprian Porumbescu –

La moartea lui I. V. Stalin, presa românească îşi mobilizează eforturile şi tipăreşte numere îndoliate. „Cultura Poporului” din Bucureşti, care în mod sigur îşi avea pregătit pentru tipar, an III, nr. 3, pe luna martie 1953, schimbă ilustraţia copertei expunând portretul marelui dispărut şi publicând (p.1) necrologul Tovarăşul Iosif Visarionovici Stalin a încetat din viaţă, semnat de Comitetul Central al P.C. U.S., Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. şi Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., sub care se ataşează Concluzia medicală asupra bolii şi morţii lui I. V. Stalin, din ziua de joi, 5 martie 1953.

În ce stare sufletească vor fi primit cititorii români această veste nu avem ştire şi ne sfiim să ne închipuim ori să fantazăm în retardaţiune. Destul că, în p. 26-28 ale aceluiaşi număr îndoliat, se reproduce partitura Sosirea primăverii (scrisă în ziua de marţi, 25 prier 1876, pe versurile poetului Ion Lapedatu), cu portretul compozitorului român Ciprian Porumbescu, imprimată în fasicula I, Coruri bărbăteşti, Colecţia Societăţii „Ciprian Porumbescu”, Suceava, 1910, p. 14-15, ştimele pentru tenor afându-se în fondul „Ciprian Porumbescu”, Muzeul Bucovinei, Suceava, nr. 3301, despre care piesă Leca Morariu avea să gloseze că… „rămâne una din creaţiile antologice în literatura corală românească”.

În chip firesc, redacţia avea la îndemână asemenea melodii de Ciprian Porumbescu, precum şi articole comentariu, căci Uniunea Compozitorilor din România pregătea cu destul fast Centenarul naşterii compozitorului, în nr. 11, din noiembrie 1953, coperta „Cultura Poporului” aşezându-i portretul, în p. 27-28, cuprinzând articolul Ciprian Porumbescu de G. Breazul, iar în p. 29-31 imprima partitura melodiei Frunză verde foi de nalbă.

Într-un cuvânt, Sosirea primăverii din martie 1953 putea fi socotită un avertisment al viitorului aniversat, însă ar fi de interpretat şi într-o cheie… protestatară din partea compozitorului născut în ziua de vineri, 2/14 octombrie 1853, în satul Şipotul cameral, pe partea stângă a firului străveziu al apei Sucevei din Obcinile Bucovinei.

Cum prin Paktul secret Ribbentrop – Molotov din ziua de miercuri, 23 august 1939, se răşluia o bună parte din Bucovina, fără să fi fost menţionată în document ca despăgubire alături de Basarabia, carandaşul bont cu care Stalin trasa pe hartă hotarul nou şi nefast dintre Regatul României şi U.R.S.S., măsura în teren o lăţime de aproape 14 km. Or, aceşti 14 km, cuprind chiar lăţimea satului Şipot, care se întinde pe o lungime de 40 de km în „fundoaiele Carpaţilor bucovineni”. Dacă ofiţerii hotarnici ar fi urmat latura dinspre miazănoapte a urmei plaivazului stalinist, satul Şipot ar fi rămas în hotarele României, iar în ziua de miercuri, 14 octrombrie 1953, românii ar fi aniversat un veac de la naştere a compozitorului Ciprian Porumbescu, în satul său natal, cântând cu mare entuziasm:

 

Triumfând soseşte iară

Drăgălaşa primăvară

Şi tresar dezamorţite

Mii de inimi fericite

Şi natura se-noieşte

Când acum de nou se scaldă,

 

Tot în farmece zâmbeşte

În lumina zilei caldă,

Cu albina dimpreună,

Că e timp de bucurie,

Tra-la, la, la, la,

Tra-la, la, la, la!

Tra-la, tra-la…

 

Concret, prin melodia Sosirea primăverii, înfiptă în numărul funerar din „Cultura Poporului”, martie 1953, compozitorul îşi exprima postum un omagiu lugubru la moartea lui Stalin – … Că e timp de bucurie, Tra-la, la, la, la … – şi se prea poate ca în toamna anului 1953, cînd corul copiilor de la Şcoala elementară din Stupca va fi cântat Tricolorul, Pe-al nostru steag e scris Unire şi chiar Sosirea primăverii, gospodarii spectatori din sala căminului cultural să fi murmurat în ritmul melodiei:

Ce ne-om face noi, ţăranii, / Până vin americanii…!?

ION FILIPCIUC

 

P.S. Pentru o confruntare a diferenţelor dintre versurile melodiei şi cele originale, alătur textul

 

SOSIREA PRIMĂVERII

 

de Ion Lapedatu

 

Triumfând soseşte iară

Drăgălaşa primăvară

Şi natura se-noieşte

Tot în farmece zâmbeşte.

Şi tresar dezamorţite

Mii de inimi fericite

Când acum de nou se scaldă,

În lumina zilei caldă.

Cu albina dimpreună,

Omul plin de voie bună

Iese afară la vredeaţă

De se bucură de viaţă.

 

Duce-m-aş şi m-aş tot duce

Să văd soarele cum luce

Peste verzile coline,

Peste lunci cu ape line;

S-aud pasărea cum cântă,

Când prin aer se avântă;

S-aud freamăt de pădure

Şi în râuri dulci susure,

Că e timp de bucurie

Când în codri şi câmpie

Sufletul de flori se-mbată,

Frunze verzi ochiul desfată.

 (cf. Leca Morariu, Iraclie şi Ciprian Porumbescu, vol. II, Editura Lidana, Suceava, 2015, p. 193)

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI