Leonard, prinţul operetei româneşti

Pe 24 decembrie 1928 ningea amarnic la Câmpulung Muscel. Era seara de Crăciun, când în braţele iubitorului său părinte se spulberă în neant, la 42 de ani, printre colindele copiilor, Leonard, prinţul operetei româneşti.

Cine a fost Leonard şi care i-a fost destinul?

Leonard s-a născut la Galaţi la 13 decembrie 1886. Mama sa era din Viena, capitala Imperiului Austro-Ungar. Tatăl, Constantin, mecanic de locomotivă. Numele de familie, Nae. Cel de botez, Leonard.

Ivit din unda Dunării albastre, ca şi mama sa, copilul pierde pe cea ce-l zămislise, la numai patru ani. Lipsit de iubirea maternă şi mutându-se cu tatăl la Buzău, cade în muştruluielile unei a doua mame, vitrege, care nu-i ia în seamă frumuseţea îngerească, nici felul lipicios şi dulce ce-i radiază copilăria.

Leonard urmează cursurile primare şi liceale în oraşul Buzău, dovedindu-se pe tot parcursul şcolii bun, îngăduitor, mărinimos, detaşându-se şi dovedindu-se de mic cineva, iubit de toţi din jur, în afară de mama vitregă, pe care el totuşi o numeşte „buna”.

După moartea mamei vitrege, mecanicul de locomotivă Constantin Nae, cu Leonard de mână, ia drumul Bucureştiului. La Bucureşti urmează cursurile Institutului Ottescu, din Calea Dorobanţi, unde descoperă un mediu propice artelor.

Participând la o serbare şcolară, la Teatrul Edison, este remarcat de Nicu Poenaru, celebritate în epocă, director al unei trupe de operetă. Aflând de aprecierile favorabile, Leonard, copilul vienezei îl „atacă” să-l angajeze. Poenaru îl respinge argumentând: „N-am trebuinţă de copii în trupă!”. Leonard are 14 ani, însă nu se dă bătut şi din nou caută o împrejurare să-l determine pe Poenaru să-l ia.

La 16 ani şi câteva luni din nou buluc peste Poenaru. Îl abordează după înmormântarea mamei acestuia. Şi nu ştiu dacă – „faceţi-vă milă şi pomană” – creatorul „Vânzătorului de păsări” cedează: „Te-am luat! Cu doi lei pe zi”.

Printre zăpezi, mizerie şi foame, adorându-şi directorul – şi el nefericit –, roboteşte un timp în trupa acestuia, făcând de toate. Se desparte de trupa lui Nicu Poenaru la Focşani, oraşul unde începuse, fără un sfanţ şi fără o ţigară, hrănindu-se cu primăvara din ochii dulcei Roro, prima iubire. Întors la Bucureşti, Leonardo se angajează la trupa de operetă a lui Al. P. Marinescu la Grădina Raşca, ca mai apoi să plece în turneu cu trupa lui Alecu Bărcănescu, tenor care studiase la Viena. Aici cântă „Vânt de primăvară”, „Curse – grătare”, „Fetiţa dulce”, operele „Carmen”, „Bal mascat”, „Traviata”, „De-aş fi rege”, fiind plătit cu 140 de lei pe lună.

La Fălticeni se produce minunea care avea să-l propulseze pe Leonard în postura de prinţ al operetei româneşti.

Ce s-a întâmplat la Fălticeni?

Tenorul Alecu Bărcănescu şi-a pierdut vocea de la gară la teatru. Turneul trebuia întors la Bucureşti. Dar Leonard ridică două degete… Cu o singură repetiţie intră seara în rol. Se întâmplă miracolul: din nevăzut izbucneşte orbitoarea stea pe firmamentul teatrului muzical!

Din nefasta împrejurare ce încheie cariera altuia, Leonard este deja făcut.

Frumos, armonios în gesturi şi mişcări, cântăreţ, actor, dansator, în năucitoare măsură, şterge şi ansamblul şi amintirea celor dinaintea lui. I-a trebuit o simplă întâmplare. Iată o întâmplare a Bunului Dumnezeu.

Leonard intră în toate rolurile, oglindindu-se magnific în mulţimea spectatorilor, ca-re încep să-l acopere cu daruri.

„Femeile, totdeauna în goană după idoli, disperate pun şi ele mâna pe el… Îşi găsiră albatrosul. Şi-au făcut rost, au cui să scrie, cui se închina, cui să-şi asigure iubirea, pârdalnica, scumpa de ea. Devine idol, otrăviri, sinucideri, scandaluri mondene. Elevele se scoală şi adorm cu fotografiile lui sub perină. La spectacole este încontinuu rechemat, acoperit cu flori. Se comandă violete de Parma în Italia.

Când intră la Capşa se ridică lumea în picioare şi-l aplaudă. O întreagă industrie a chipului lui, se îmbogăţesc editorii, Saraga, Maier-Stern. De câte ori joacă încasări enorme. Şaisprezece magazine, numai din Bucureşti, îi scriu numele pe firmă. Leon Popescu îl plăteşte, la douăzeci şi ceva de ani cu 6000 franci aur pe lună, când ministrul de interne are numai 1500. Un cult, o maladie generală: leonardita.”

Paralel cu activitatea scenică, Leonard nu rămâne dator vieţii. Se cheltuieşte, în frenezia dulcilor plăceri, până la capăt. Fumează enorm, închină cupe pline, îmbrăţişează des farmecele iubirii pentru care neîndoios fusese hărăzit. Totuşi respinge bărbăteşte propunerile canadienei, care vrea să-l aibă numai pentru ea, şi revine la Oteteleşteanu – „teatru înainte de toate”.

Şi să nu socotim întâmplător, şi numai pentru reclamă, că în urma audiţiei făcută în faţa somităţilor pariziene, la Théâtre de Paris, impresarul a aruncat pe pieţele Occidentului afişe cu caractere enorme, în care anunţa: „Leonard – cel mai mare artist de operetă din lume!”

Nu asaltul femeilor, excesul vinului şi tutunului l-au dus în mormânt, ci forţa de muncă herculeană, care l-a părăsit. În douăzeci şi cinci de ani a cântat cât cinci tenori la un loc până la şaptezeci şi cinci de ani.

Excedat de altruism, Leonard spunea totdeauna coriştilor, care îl iubeau enorm: „N-am avut decât ceea ce am dat”.

Într-adevăr, de la naştere la moarte şi-a dat şi cămaşa de pe el.

Într-o iarnă s-a legat faţă de Maximilian, prietenul său din copilărie, să-i năşească băiatul, pe Puiu. Maximilian, care era foarte zgârcit, şi-a găsit în ziua solemnităţii „naşul”. Cinci sănii încărcate cu cadouri au alunecat pe poarta casei, năucind asistenţa, apa sfinţită şi în totul pe amfitrion. Singur bucălatul, viitorul revuist Puiu Maximilian, n-avea cum şti ce daruri i-a oferit mărinimosul său naş.

Cele trei mariaje, pentru el nefericite, i-au stricat echilibrul interior. Se pare că nici una din soţii nu şi-a dat seama de tulburătoru-i destin şi nu i-a simţit sufletul infinit cuprinzător.

Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI