Citind scripturile şi hrisoavele din vechime, jurnalista şi scriitoarea Maria Toacă şi-a tapat cămările sufletului cu sentimentele dăinuite de secole ale dragostei pentru glia străbună Bucovina, pentru locuitorii ei, pentru limba română asemuită „ca un fagure de miere” scrisă şi vorbită cu „gură de aur”, „glas cu durere” de înaintaşii noştri în al căror suflet era „cuib de înţelepciune”, cum ne spune Eminescu în „Epigonii”.
Ursitoarele i-au hărăzit să vadă lumina zilei pe moşia vornicului şi cronicarului Ion Neculce în satul Boian, sat care şi-a sărbătorit, la 4 ianuarie 2023, 500 de ani de la prima atestare documentară. În onoarea şi cinstirea acestui jubileu sufletista şi talentata jurnalistă-scriitoare Maria Toacă îi dedică cartea „Boianul meu cu inimă română”, Editura Micto, Cernăuţi, 2023. În filele cărţii îşi mărturiseşte iubirea pentru locul natal şi consemnează, ca un şirag de mătănii, tragedia şi durerea celor care au locuit, locuiesc în „Marele Boian” şi din întreaga zonă locuită de români.
Autoarea, care se simte o părticică din toate câte au fost şi sunt printre lacrimile propriei suferinţe, prezintă în toate scrierile dânsei tragediile greu de închipuit, aşa cum au fost, pe care le-au pătimit românii de secole în Bucovina.
Printre cei care au citit dintre sutele de articole apărute sub semnătura patrioatei Maria Toacă, publicate în ziare, reviste şi cărţi, aducându-şi obolul lacrimilor celor năpăstuiţi, mă regăsesc şi eu cu soţia. Aceste lecturi m-au ajutat să-mi definesc, în sinea mea, portretul interior al „pălmaşului cu condeiul”, cum spune jurnalistul Ion Andreiţă, al omului de cultură Maria Toacă. Reiese, din tot ce a scris, că ogorul din sufletul autoarei i-a fost însămânţat de mama, în pruncie, cu bunătate, dragoste de Ţară şi blândeţe, din care izvorăsc, vibrând, cuvintele glazurate cu aroma sentimentului pentru tot ce-i românesc: Ţară, Neam şi Limbă.
Cât adevăr conţin cuvintele: „Am ştiut întotdeauna” că „Durerea e numai a noastră”, pe care Maria Toacă le-a scris în articolul „O rană veşnic vie, tragedia românească de la Fântâna Albă”, publicat în „Gazeta de Herţa” nr. 14/2023!
Trăind în suflet cu durerea românilor din Bucovina, Maria Toacă s-a bucurat şi de mulţimea bucuriilor trăite cu pleiada de oameni cu care a interacţionat în dubla calitate: jurnalist şi scriitor. Multe articole şi pagini din cărţi sunt mărturii ale acestei bucurii. Transcriu din bucuria consemnată în cartea „Tragice despărţiri, cutremurătoare întâlniri”, Editura Micto, Cernăuţi, 2022, pagina 75: „Azi m-au podidit lacrimile, care nu mi-au dat multe zile în ochi, căci le port împietrite în suflet. Dar nu din cauza sirenelor care au urlat neîntrerupt toată ziua. M-a înduioşat un sunet de telefon. A reuşit să mă găsească domnul Suciu din Gherla…”.
Doamne, adă pace pe pământ! Suntem dornici să reluăm întâlnirile noastre, să ne destăinuim bucuriile şi durerile noastre inerente pe care le simţim în vieţuirea noastră. Optimistă, Maria Toacă ne asigură că „Ne vom mai duce, domnule Suciu, pe unde ne chiamă dorul de moşie”.
NICULAE SUCIU, Gherla
Comentarii