Scene de viaţă socială bucovineană

XVII. Ţeţina, Vatra Dornei, 1886 (II)

Joi în 12 august st. n., Societatea academică „Junimea” din Cernăuţi a aranjat, în sala hotelului „Landgraf” din Dorna, o serată cu dans care va rămâne neuitată în inimile tuturor persoanelor ce au participat la ea. Au trecut deja două săptămâni de când, cu inimă plină de bucurie, am intrat în sala de joc; au trecut două săptămâni de când, întorcându-mă acasă de la această serată, am dus cu mine cele mai plăcute suveniri; dar trebuie să mărturisesc sincer cum că cele ce le-am simţit atuncea le simt şi acuma, încât fără voia mea sunt silit a scrie şi astăzi, sub impresia celor văzute.

A descrie decorarea salonului de joc este foarte uşor: cununi de cetină înfrumuseţau păreţii şi parfumau aerul cu mirosul cel mai plăcut; podiumul, unde muzica executa cu bravură piesele cele mai alese, aşijderea era decorat cu brazi întregi, iar înaintea lui flori mirositoare, în culorile cele mai variate, formau un fel de gard, încât ţi se părea că sunetele armonioase ale muzicii se revarsă în salon dintr-o grădinuţă mică, dar bine grijită, care îţi răpea privirile şi desfăta ochii oaspeţilor voioşi. Covoarele elegante ce acopereau păreţii te făceau a crede că te afli într-un salon oriental, iar oglinzile ce atârnau de păreţi reflectau în toate părţile razele tremurânde ale luminilor aprinse.

Astfel era decorat salonul de joc; o decorare simplă şi de aceea, precum am zis, uşor de descris.

Dar cine va fi în stare a exprima prin cuvinte impresia ce o făcea asupra privitorului decorarea în totalitatea ei? Cine va încerca a descrie efectul ei şi a da expresie simţămintelor de care era cuprinsă inima în faţa atâtor frumuseţi?…

Intrând în sală, m-am oprit în pragul uşii şi priveam la tabloul încântător ce mi se înfăţoşa. Mă cuprinse o ameţeală dulce şi atât de lină, încât nu ştiam la ce să mă uit mai întâi, să privesc la aranjamentul plin de gust al salonului, sau să privesc în ochii plini de foc ai zânelor fermecătoare, care, promenând prin sală cu feţe pline de bucurie, treceau dinaintea ochilor mei.

Adâncit şi pierdut pe gânduri, eu nu mă mişcasem de pe pragul uşii. Nu-mi pot da samă cât timp a durat ameţeala mea, ştiu numai cum că sunetele armonioase ale muzicii, care deodată se revărsară în sală, mă treziră şi pe mine din somnul meu dulce. Era cunoscuta Hora Junimii, cu care se începuse jocul! Deodată toate părechile se puseră în mişcare şi bătrâni şi tineri se învârteau cu foc, căci:

Mult îmi place cu mândrie

Hora, hora, să te joc,

Dansul cel de veselie

Care-n inimi varsă foc.

După hora noastră bătrânească urmară succesive celelalte jocuri, care toate fură jucate cu o eleganţă şi cu atâta graţie în mişcările trupului, încât îţi venea a crede că numai jucăuşii cei mai de frunte şi-au dat un rendez-vous în astă seară. În fruntea tuturora întotdeauna erau bravii junimeni, care cu gingăşie legănau în braţele lor fermecătoarele zâne şi neobosit se îngrijeau ca fiecare din aceste să se petreacă cât se poate de bine.

Un efect deosebit au făcut costumele naţionale, în care au apărut mai multe domnişoare; când aceste se învârteau prin sala de joc, ţi se părea că vezi nişte fluturaşi zburând prin o grădinuţă de flori.

N-am auzit şi nici nu puteam crede cum că s-ar afla vreo persoană, mai ales însă o damă, care în oareşicare privinţă n-ar fi fost mulţămită. Din contra! Am admirat cu toţii tactul şi amabilitatea comitetului întreg, care cu o prevenire rară întotdeauna era gata de a satisface la moment şi dorinţei celei mai mici a publicului.

Un joc, după aceea o pauză mică, iarăşi un joc şi o pauză, şi încetul cu încetul programa se finise… Am jucat până se zărise de ziuă, ne-am petrecut de minune şi acuma, când inima se obişnuise a gusta numai plăcere, crudul moment al despărţirii să pună deodată capăt tuturor desfătărilor? Să părăsim acest locaş iubit, dacă nu suntem dispuşi a ne duce?

Opunere nu se putea face.

Părinţii nemiloşi cheamă şi-şi strâng în jurul lor copiii, care în faptă urmează poruncii în modul îndătinat; dar numai ei ştiu ce luptă se petrece în sufletul lor, luptă care se cunoaşte uşor de pe feţele mâhnite ale tinerilor!

Se duc… se duc cu toţii. Salonul în scurt timp este deşert…

………………

Eu stau iarăşi în pragul uşii şi privesc alene înaintea mea. Dar vai! Ce schimbare! Unde sunt acele fiinţe vii, care cu câteva ore mai înainte îmi îmbătaseră minţile? Unde sunt zânele care înfrumuseţau tabloul încântător ce mă ameţise pentru câtva timp?

Unde sunt?… Au dispărut. Tabloul de mai nainte şi-a pierdut viaţa şi-mi pare trist şi monoton. Să mai stau deci singur eu în sală? Să mai stau, pentru ca să-mi tot aduc aminte de această schimbare atât de grabnică şi neplăcută? M-am îmbrăcat şi m-am dus şi eu, lăsându-mi în sală numai… inima!

Astfel a reuşit serata societăţii Junimea!

Ne mai rămâne a aminti cum că cauzele principale care în anul acesta au rădicat numele şi renumele acestei serate sunt două: mai întâi faptul cum că la serată a participat numai elita Dornei şi a împrejurimii, ceea ce a contribuit foarte mult la succesul moral al seratei; cauza a doua este, precum am amintit mai sus, tactul, amabilitatea şi prevenirea comitetului aranjator, precum şi ordinea exemplară ce a domnit în toate.

Felicitându-i pre junimeni la succesele dobândite, avem numai o dorinţă: La revedere!

[„Revista politică” (Suceava), An. I, nr. 8, 1 sept. 1886, p. 5-6]

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI