Evanghelia zilei

Întrucât în comentariul la evanghelia din ziua de ieri ne-am referit la importanţa monogamiei şi la problema divorţului, aici ne vom referi la episodul binecuvântării copiilor de către Hristos, iar pentru o mai facilă explicare şi urmărire a acesteia luăm pasajele în ordine.

Scrie în Evanghelie că oamenii “aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau”.

Gestul aducerii copiilor pentru a fi binecuvântaţi este cât se poate de firesc. Din mulţimea de oameni ce urma pe Hristos pentru a-I asculta cuvintele pline de har sau pentru a fi vindecaţi, sigur că unii aveau copiii cu ei. Ce apare nefiresc este gestul ucenicilor de a-i opri şi certa, probabil din dorinţa de a-L proteja pe Hristos de numărul imens de oameni care dorea să Îl audă şi vadă.

Comentând acest pasaj, Fericitul Augustin argumentează că, în timp ce toţi oamenii care se apropie de Taina Sfântului Botez, nu pot face această trecere la o viaţă nouă fără a se pocăi şi renunţa la cea veche (a omului căzut în păcat), copiii sunt singurii scutiţi de această pocăinţă atunci când primesc botezul, deoarece încă nu sunt la vârsta la care sunt capabili de a face alegeri libere. Însă credinţa celor care îi aduc spre a fi botezaţi “le poate folosi pentru sfinţire şi iertarea păcatului originar” (Predici).

“Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu”.

Acest pasaj a servit, încă de la începuturile Bisericii, drept argument în controversa pedobaptismului (botezarea copiilor). Legat de această temă literatura patristică este destul de generoasă. Se argumentează că este de neconceput ca cei mici să fie privaţi de harurile şi darurile conferite de botez (Sf. Ciprian al Cartaginei, Epistole). Mai mult, sufletul omenesc este, scrie Tertulian, prin natura lui creştin. Sf. Vasile cel Mare susţine că orice moment al vieţii este potrivit pentru a primi botezul şi a intra în comunitatea Bisericii (Regulile mari).

Hristos indică o realitate foarte importantă legată de convertire şi botez: se cere pocăinţa, adică schimbarea minţii, a modului de a vedea lumea şi viaţa, se cere o stare de asemănare cu copiii, adică lipsa oricărei patimi, a oricărei răutăţi. Starea de păcătoşenie, de răutate, face pe cel cuprins de ea incompatibil cu Dumnezeu şi nevrednic de a face parte din Biserica Sa. Sf. Ioan Hrisostom scrie: “dacă voim să moştenim împărăţia cerurilor, să căutăm cu toată râvna a dobândi această virtute. Că aceasta este definiţia filozofiei: să fii cu pricepere curat la suflet. Aceasta este viaţa îngerească. Da, sufletul copilului este lipsit de orice patimă” (Omilii la Matei).

Pr. ADRIAN DUŢUC

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI