Evanghelia zilei

„Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase femeia. Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit vouă Moise? Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi să o lase. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta; dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă. Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta. Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter.”

Citim despre o altă încercare a fariseilor de a-L atrage pe Hristos în discuţii pe teme dificile, ca apoi, folosind cele spuse de El să Îl acuze de nerespectarea Legii. Problema divorţului fusese deja destul de intens dezbătută în spaţiul teologic iudaic. Pornind de la textul „De va lua cineva femeie şi se va face bărbat ei, dar ea nu va afla bunăvoinţă în ochii lui, pentru că va găsi el ceva neplăcut la ea, şi-i va scrie carte de despărţire, i-o va da la mână şi o va slobozi din casa sa” (Deuteronom 24,1) rabinii au interpretat motivul pentru care un bărbat putea divorţa în două moduri: unii (şcoala lui Rabbi Shammay) susţineau că singurul motiv pentru divorţ era infidelitatea conjugală (adulterul), alţii (şcoala lui Rabbi Hillel) considerau că motivele puteau fi mult mai multe şi mai puţin grave. Iisus nu se lasă însă antrenat în aceste dispute, ci este foarte tranşant, arătând că este total împotriva divorţului.

Importanţa monogamiei în creştinism se poate constata încă din zorii umanităţii. Dumnezeu creează primii doi oameni bărbat şi femeie, arătând prin aceasta care este calea firească de vieţuire a celor doi. Dacă ar fi fost voia Sa, ca bărbatul să aibă mai multe femei (ex. poligamia practicată în Islam) sau să divorţeze oricând pentru a lua altă femeie, Dumnezeu ar fi creat iniţial un bărbat şi mai multe femei (Sf. Ioan Hrisostom, Omilii la Matei).

Insistenţa ucenicilor Lui (aceştia cer lui Hristos să le răspundă şi în privat la aceeaşi întrebare) arată cât de importantă era această chestiune, iar insistenţa Mântuitorului de a se face cât mai clar înţeles („Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter”) arată că e o problemă în care nu e loc de negociere.

Pasajul ar trebui să ne facă atenţi la sacralitatea căsătoriei. Nu întâmplător Cununia este aşezată între cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii. Cele spuse de Hristos – „va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă” (pasaj integrat şi în rugăciunile de la slujba Cununiei) – ar trebuie să determine pe cei căsătoriţi să realizeze că scopul ultim al căsniciei este mântuirea reciprocă a soţilor, iar modul în care îşi trăiesc viaţa îi va face să rămână sau nu în rânduiala şi voia Sa.

Pr. prof. ADRIAN DUŢUC

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI