Scene de viaţă socială bucovineană

XVII. Ţeţina, Vatra Dornei, 1886 (I)

„Campania” studenţească de „cucerire” a întregii provincii continuă, lăsând urme în gazetele vremii (de această dată în suceveana Revista politică, datorată unor cunoscute figuri ale timpului: dr. Matei Lupu, S. Fl. Marian. T.V. Ştefanelli, cea care „susţine ideea unităţii naţionale a tuturor românilor şi apără interesele românilor din Imperiul austro-ungar”, după cum ne spune Enciclopedia Bucovinei de Emil Satco şi Alis Niculică), dar nu avem de gând să le inventariem pe toate. Amplele „deplasări de trupe” şi eforturile aferente nu se datorează „lipsei de ocupaţie” a tinerilor, ci trebuie pusă pe seama câtorva „ţinte” demne de interes: 1. Fireasca dorinţă de petrecere împreună, în timpul căreia se puteau înfiripa şi legături personale permanente, de o viaţă, prin căsătorie; 2. Aspiraţia către intrarea în „lumea bună”, din care cei mai mulţi încă nu făceau parte; 3. Găsirea unor eventuale puncte de sprijin în viitoarea carieră, odată ce la petrecerile respective aveau ocazia să se întâlnească şi cu persoane de decizie în viaţa socială a Ducatului de Coroană, pe care nu ezită, de cele mai multe ori, să le nominalizeze cu emfază în relatările post-festum.

În episodul de astăzi, o raită în vecinătatea culme a Ţeţinei. Apoi, ne vom transporta şi noi către viitoarea renumită staţiune balneo-climaterică (pentru cei din ziua de azi: spa, resort şi alte denumiri „româneşti”!) Vatra Dornei. Să vedem ce ne aşteaptă:

I.

Societatea acad. „Junimea”, joi în 3 iunie, a aranjat o excursiune la Cecina, la care a participat un public destul de numeros şi ne bucurăm constatând cum că reuşita acestei excursiuni a fost pe deplin satisfăcătoare.

Însă şi călătoria spre Cecina a fost destul de interesantă, fiindcă mai toate persoanele au plecat într-acolo cu trăsuri cât se poate de simple, pentru ca excursiunea să capete un caracter pronunţat de simplu. Abia ne-am fost pornit din Cernăuţi şi iată că Jupiter Pluvius îşi şi încreţise fruntea, împărţind oastea sa numeroasă de nouri pe cerul azuriu – o împrejurare care a făcut ca multe din persoanele invitate să nu ia parte la excursiune. Văzând însă înălţatul Jupiter cum că cei ce se porniseră deja nu-l băgau în seamă, şi mai ales observând cum că nourii săi defel nu puteau concura cu nourii ce se rădicau în sus în urma trăsurilor noastre, a retirat [= s-a retras] fără ca să trimită binecuvântarea sa udă asupra capetelor călătorilor voioşi şi nepăsători. Şi aşa, după o călătorie foarte plăcută, nefiind supăraţi de razele arzătoare ale soarelui, am ajuns în sfârşit şi la Cecina.

Abia ne-am coborât din trăsuri spre a ne aşeza puţin pe băncile de lângă marginea pădurii, când iată că nişte sunete dulci atingeau urechile noastre, auzeam răsunând toată pădurea de melodia armonioasă a „cântului tricolorului”, cu care junimenii inaugurară excursiunea lor.

După o mică pauză, toţi oaspeţii s-au pus în mişcare şi, formând o coloană lungă, au început a sui pe cărări bine grijite dealul pe al cărui vârf stau ruinele cele vechi şi înnegrite de ploaie şi soare.

Aci, pe vârful dealului, am stat timp îndelungat în mijlocul ruinelor, pentru că priveliştea în toate părţile este atât de veselă, măreaţă şi pitorească, încât trebuie să fi fost acolo, dacă voieşti să cunoşti farmecul dulce care-l cuprinde pe privitor: Prutul bătrân şerpuieşte prin câmpii vesele şi prin lunci misterioase şi numai murmurul său trist şi tainic întrerupe monotonia şi tăcerea adâncă a împrejurimii; câmpiile roditoare, pline de holde unduioase, par a zâmbi cu o dulceaţă nespusă; desimea înverzită a codrilor deşteaptă în inima fiecărui muritor un dor ascuns… în scurt, tabloul încântător ce ni s-a înfăţoşat e vrednic de văzut şi de zugrăvit.

Întorcându-ne de aici în pădurice, în apropierea casei pădurarului, pe verdeaţa pământului s-a întins o masă mare sub copacii umbroşi şi toate persoanele, ca o unică familie, s-au aşezat pe iarba verde, spre a se întări şi a se odihni după primblarea ostenitoare. Graţie bunăvoinţei onorabilelor dame care au participat la excursiune, masa a fost bogată şi aleasă, iar ca recompensă pentru aceasta junimenii au grijit ca Bacchus şi Gambrinus, prin prezenţa lor, să desfete masa noastră şi să răcorească inimile tuturora.

Sculându-ne de la masă, cu puteri înnoite am rătăcit prin alte părţi ale pădurii, spre a vedea şi celelalte pasaje romantice şi, cutreierând pădurea în toate părţile, mai că în fiecare moment ni se înfăţoşau tablouri unul mai atrăgător decât altul.

În fine, fiind timpul cam înaintat, ne-am adunat cu toţii pe locul liber de lângă casa pădurarului şi, cu şăgi, glume şi jocuri diferite, trecea şi timpul. Petrecerea din ce în ce deveni mai animată, veselia creştea treptiş, când iată că fără veste sosi şi noaptea şi cu ea neplăcuta ştire că trăsurile stau gata de pornire!

Ce era să facem?

Ne-am suit în trăsuri mai mult fără voie, căci inima ne trăgea înapoi…

Se aude un pocnet de bici… ecoul repetă cu tristeţe un „Adio, Cecina!”… şi iată-ne ieşiţi din pădure. Suntem iarăşi pe drumul ce duce la oraş. Într-un moment, metamorfoza era gata!

Din pădurea romantică, pe strada simplă şi colbăită… din poezie am căzut în proză!

[„Revista politică” (Suceava), An. I, nr. 3, 15 iun. 1886, p. 9]

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI