Alfabetar de pandemie (şi nu numai)

Când spiritul dispreţuieşte corpul şi se teme de el…

Cronenberg. O revelaţie inedită, care mă aşteptam să aparţină fie unui savant, fie unui filosof, nu unui medic: „Am ajuns într-o epocă foarte importantă din istoria omenirii, aceea în care nu mai avem nevoie de sex pentru perpetuarea speciei. Putem, azi, avea copii fără activitate sexuală. Pentru prima dată în istoria omenirii, acest lucru este adevărat şi el înseamnă noi perspective, arată că am putea face, mai departe, nişte lucruri extraordinare”.

Culme (a croitoriei). Să întorci pe dos costumul lui Adam.

Don Juan. Habar n-aveţi câte cuceriri, cedări feminine neaşteptate mi-au furnizat mie – paradoxal – tocmai măsurile oficiale de aşa-zisa „distanţare socială”! Ciudat? Nicidecum… e chiar firesc, explicabil. (Un bărbat)

First. „Prima dată când am făcut dragoste cu tine… mi-am dat seama de ce eu / De ce eu nu m-am rugat niciodată? / Pentru că… un om nu poate spune, repeta: «Oh, Doamne!»… de atâtea ori într-o zi.” („The Atheist”, de Megan Falley)

Frustrare. Cel mai nasol aspect în carantină este să auzi, prin perete, cum vecinul pregăteşte o tocană pentru soţia ta. Deşi, de regulă, tu te ocupai de treaba asta…

Fund. „Pupă-mă în fund” este o operă compusă de Mozart în 1782. Este vorba de „Leck mich im Arsch” şi e greu de crezut că o operă muzicală ar putea umple sălile sub această denumire. Wolfgang Amadeus Mozart a compus-o cândva în 1782 şi probabil că nu a scris-o cu gândul la un recital important, ci mai degrabă la ceva mult mai puţin formal şi mai redus ca întindere, destinat prietenilor (ori poate… subtil…, cine ştie…, chiar bogătanilor aristocraţi care-l „sponsorizau”… şi îl şi condiţionau, exploatau, cumva…; eu aş prefera varianta asta!). Mă rog… „Pupă-mă în fund” e o operă compusă de Mozart în 1782. Şi acest caz este similar altor jurnale sau scrisori, în care autorul nu se aşteaptă ca rândurile sale intime să fie aduse într-o bună zi la cunoştinţa publicului. Poate că a fost doar un joc pentru prieteni, ca acea muzică palindromică a „Duetului oglinzilor”. Mozart şi-a intitulat lucrarea „Pupă-mă în fund”, deşi acest lucru nu s-a ştiut până în 1991, când a fost descoperit manuscrisul original. După moartea lui Mozart, văduva sa i-a predat manuscrisele pentru editare, dar, când această compoziţie a fost publicată, titlul a fost schimbat în ceva mai „digerabil” din largă perspectivă publică, „Laßt froh uns sein” („Să ne bucurăm”). Această nouă versiune a fost cunoscută timp de două secole, până când originalul a fost descoperit, aşadar, în 1991, la Harvard. Această universitate americană cumpărase o arhivă cu mai multe originale de Mozart, printre care se afla şi acest „Pupă-mă în fund”, semnat corespunzător, fără dubii… Cam asta-i… A vous de juger/jouer…, că-i despre muzică… E clar că marele, veselul, solarul Mozart şi-a arătat, şi prin acest titlu…, latura lui ludică, jucăuşă (foarte bine prezentată, ilustrată… în celebrul film al lui – cred – Milos Forman). Final: celui căruia nu i-ar plăcea aceste notaţii… îi dedic o partitură mozartiană. Se numeşte „Leck mich im Arsch”!

Ginecologul (împingeţi şi ţipaţi cât vreţi!). Femeile, ştiu, sunt altfel…, vor altceva. Iubire. Însă asta e doar o glumă…

Heart (counterattack). Adică un contraatac „cardiac”… „Eşti, orişicât, mai aproape de inima ei dacă pieptul îi este plat.” (L. Bouilhet).

Idiot. Un soţ îşi surprinde nevasta în flagrant şi întreabă (surpriza, şocul, îl scuteşte de acuzaţia de lipsă de coerenţă, după mine, cel puţin): „Ce faceţi aici!?” Adultera se întoarce, calmă, spre mai noul partener de sex şi îi spune: Vezi, de câte ori ţi-am zis că e un idiot?!…

Încercare. „– Sper că vei rămâne. Vrei? – Crezi că asta va schimba ceva? – Cred că va schimba totul, dar cu vremea… Te rog rămâi… Şi ai răbdare… ” (Clark Gable şi Marilyn Monroe în „The Mistfist”, 1961).

Înşeuare/înşelare. Acum, un pasaj din cartea lui Sorin Stati „Cuvinte romîneşti”, 1964. Despre omonime (cuvinte cu aceeaşi formă…, dar cu sensuri… prin timp… diferite, diferenţiate). Nici azi – scria S.S. în 1964 – nu s-a rezolvat „conflictul” dintre omonimele „a înşela” (a amăgi) şi „a înşela” (a pune şeaua pe un animal de călărie). S.S. citează chiar o poezie de secol XIX (din colecţia Jarnik-Bârseanu): „Înşală-ţi bade, murgul / Ce ne-o duce ca vântul” etc. Azi, în loc de a „înşela”, cu vechiul său înţeles, îl folosim pe „a înşeua”… Iar a înşela… e altceva.

Lied. „Erai păgână şi frumoasă / Cum păru-l-aşterneai pe masă, / lumina zilei, sperioasă ,/ se sfâşia ca o mătasă. / Erai păgână şi frumoasă. / Şi-atunci, molatic, când zâmbeai / se veştejeau copacii-n rai ,/ ceru-ntre noi îl coborai / şi noi eram, că tu erai. / Atunci, molatic, când zâmbeai. / Erai frumoasă şi păgână – / simţeam, cât ne erai stăpână, / sfârşitul lumii cum se-amână / c-un veac, c-un an, cu-o săptămână… / Erai frumoasă şi păgână.” (Nicolae Dabija)

Obscenitate. Convenţie falsă, moral-populară şi îndoielnică, deoarece este supusă determinărilor istorice, religioase şi culturale. Prilej de a-l cita pe „proscrisul” – în ipocrita lui epocă – D. H. Lawrence, autorul revoluţionarei cărţi „Amantul doameni Chaterley”: obscenitatea, ca percepţie impusă social, nu apare real şi dureros decât atunci când spiritul dispreţuieşte corpul şi se teme de el şi când corpul urăşte spiritul şi i se opune dogmatic, păgubos. Minunat!…

Ouă La sfârşitul dinastiei Ming, în palatul imperial existau peste 70.000 de eunuci. Ne putem doar imagina câte mii de curtezane erau păzite această armată de bărbaţi lipsiţi de… „fudulie”. Oricum, chiar dacă aceşti gardieni stăteau prost cu…, e evident că împăratul numărase, tăiase, avusese mai multe ouă decât însuşi… Adrian Năstase, la celebra lui fermă avicolă.

Pană. „Dacă fata nu mă atrage, e ca şi cum aş încerca să pornesc maşina fără cheie.” (Jonathan Aitken)

Paternitate. Încurcate sunt căile Domnului, s-a spus. Mai încurcate îmi par însă a fi căile domnitorilor. Rădăcinile relaţiei tată – fiu sunt complexe, necunoscute, imposibil de desluşit, de măsurat, în ciuda consultaţiei, ajutorului date nouă de Freud şi de urmaşii lui. Concret: legăturile între regele Mihai şi tatăl lui oficial, Carol al II-lea, au fost, din start, proaste (ca să nu scriu: ostile, chiar conflictuale, din ambele părţi, chiar privind, azi, problema). Junele, copilul Mihai (cel care întreba, cu superbă naivitate infantilă: „Acum, dacă sunt Rege, pot să mă mai joc cu prietenii?”) nu-i va ierta niciodată tatălui său uşurătatea şi comportarea lui egoistă, indiferentă faţă de mama sa, Elena. Ca urmare, Mihai nu va participa, în 1953, la funeraliile tatălui său, la Lisabona, şi se va opune din răsputeri – şi cu succes – reînhumării lui Carol în necropola regală argeşeană („tăticul uzurpator” e înhumat într-o modestă capelă din curtea mănăstirii, departe de – sîc, sîc, tată! – „curva roşcovană”, îngropată la peste 200 de metri distanţă de Carol, în cimitir. Reiterez – deoarece cred că am mai relatat episodul; unul, de altfel, delicios! – şocul resimţit de copilul nevinovat, Mihai, la vederea Lupeascăi („îmbrăcată” doar cu o caschetă de poliţist) urmărindu-l, cu un revolver în mână, pe un Carol „îmbrăcat” în pielea goală, pe holurile Palatului Regal. Există – vai! – şi o reciprocă de neignorat: Mihai s-a născut – nefiresc – la 7 luni şi jumătate de la „noaptea nunţii” părinţilor lui. Deşi Casa Regală s-a străduit să mascheze ciudata naştere prin comunicate de presă, evidenţa fiziologică prost mascată a ieşit rapid la iveală: se pare – inclusiv prin pana lui Pamfil Şeicaru – că tatăl biologic al lui Mihai ar fi chipeşul general Manos, şeful corpului de gardă al regelui Alexandru, tatăl Elenei! Mie mi se pare o explicaţie suficientă a faptului că nesătulul – luaţi orice accepţiune a termenului ca fiind validă! – Carol îl va fi considerat, perceput, la rândul său, pe unicul său fiu recunoscut oficial (pe Mihai) drept un bastard.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI