Românii sunt îndrăgostiţi iremediabil de pleaşcă! Sau pomană, mocăială etc. Chiar dacă încalcă legile sau cerinţele unui comportament moral! Avem în ADN această atitudine şi cred că voi fi înjurat dacă voi spune că este specifică slugilor leneşe. Dar îmi asum acest risc ca de fiecare dată. În folclor se spune că „pomana îngraşă”, iar dacă privim trecătorii pe stradă realizăm că suntem o naţiune de pomanagii. De la simpla donare de alimente sau haine până la pretenţia beneficiarilor de pleaşcă ca cei care au (în principal autorităţile statului!) „să îi dea şi să îi facă”. Să-i dea de la abonament la cantina socială până la o locuinţă (şi nu orice!) şi să îi facă o serie de servicii de la cele medicale absolut gratuite până la zugrăvirea locuinţei primite.
Şi la noi ca în toate ţările civilizate se încearcă prin asistenţă socială să se elimine sărăcia extremă şi excluderea socială. Şi mulţi cetăţeni beneficiază! S-a ajuns, prin felul nostru de a fi, de a abuza de prevederile legii, în complicitate cu funcţionari sensibili la „atenţii”, dar şi cu aleşi care îşi asigură astfel voturile. În trecut aveau dreptul de vot doar plătitorii de impozite. Dar nu e democratic!! Mă întreb şi vă întreb de ce nu le este ruşine să apeleze la mila publică… Despre onoarea lor nu este cazul să vorbim. Dar să vedem unde se manifestă pomana mai des şi cine sunt fericiţii care se înfruptă din ea.
Dacă suntem în an preelectoral, să ne amintim de pomenile electorale date de candidaţi şi partidele lor pentru voturi. Cineva spunea că politicienii „iau la greu 4 ani” şi la finalul lor dau câte puţin votanţilor! Iar votanţii profită de un strop din furtul lor nesancţionat. Şi îi votează cu entuziasm pentru punga cu alimente şi concertul organizat pe toloacă. Devin astfel complici la jaful naţional? Mulţi nu realizează, iar celorlalţi nu le pasă! Se revoltă doar când un demnitar este prins! Probabil pentru că a fost prost şi s-a lăsat prins!
O altă formă organizată de acordare de pomeni (aş zice mită!) o fac statul şi instituţiile sale prin acordarea de beneficii materiale fără număr şi nemeritate unor categorii sociale şi grupuri etnice care nu vor să muncească. Ba mai mult s-a răspândit în popor credinţa că este bine să le dăm pentru că, altfel, „ne dau în cap la drumul mare”. Adică au forţa de a ne da în cap (şi o fac dacă se supără!), dar nu au cea de a activa la spaţii verzi! Cine este hoţul şi cine e prostul? Fără comentarii…
Dar pleaşca îi încântă pe toţi, chiar pe cei cu un loc de muncă bine plătit şi o poziţie socială onorabilă. Spectacolul îmbrâncelilor şi alergăturii la promoţiile magazinelor face deliciul televiziunilor. Să îţi rupi hainele şi să te cerţi sau să înjuri pentru o tigaie la jumătate de preţ este specific românesc. Ar trebui prins în brandul de ţară alături de mândria de a fi corupt.
În multe cazuri, obsesia de a primi pomană se transformă în cerşetorie pentru cei fără funcţie sau cerere de mituire pentru demnitarii de toate rangurile. Am asistat toţi la modul în care înfulecă şi beau demnitarii până la cel mai înalt nivel dacă oferta este moca! Unii mai cer şi la pachet!!
DAN STRUTINSCHI
PS: Ileana Vulpescu: „Simţul măsurii este o dovadă a inteligenţei”. Cei care adună averi imense ilegal sunt cretini? Aşa rezultă! Şi eu cred asta…
Comentarii