Dragul de el, prim-ministrul nostru, Marcel Ciolacu, a intrat în gura târgului, mai ales pe reţelele Internetului, cu nişte poze stricătoare de imagine publică, mai nociv-ruşinoase decât toate greşelile de gestionare a crizelor economice şi politice prin care trece ţara. Este vorba de dl Ciolacu în poziţie de berbant alături de cele mai importante doamne ale politicii europene: preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi preşedinta Parlamentului European, Roberta Metsola, doamne distinse, deloc urâte, ba chiar graţioase, care ştiu să strălucească, să-şi poarte mintea şi trupul respectând cutumele diplomatice ale înaltelor relaţii şi funcţii europene.
Nu şi dl Marcel Ciolacu, reprezentantul României, care avea o problemă de rezolvat cu mâna stângă în buzunarul de la pantaloni, ceea ce a generat bancuri, poante, băşcălie şi batjocură chiar joasă. Dacă Domnia Sa ar fi avut curiozitatea să vadă comentariile de pe Net, cu siguranţă ar fi demisionat în secunda a doua. Este un contraserviciu pe care şi l-a făcut, probabil inconştient, ceea ce înseamnă că interrelaţionarea cu scorţoşii lideri europeni şi participarea la confruntările electorale interne de anul viitor vor fi problematice. De discurs şi comunicare în limbi de circulaţie mondială nici nu mai amintesc.
Dar să spunem din capul locului: oamenii se pot schimba în bine, se poate învăţa, studia la orice vârstă şi păcate ale tinereţilor avem cu toţii. Dar când accepţi să-ţi reprezinţi patria şi ştii bine că anumite fapte, decizii ale trecutului pot atenta la integritatea imaginii publice, a ta şi a ţării, ei, bine, nu e cazul să ieşi în faţă. Se poate lucra pentru România şi din rândul al II-lea cu discreţie şi responsabilitate.
Fireşte că PSD a pus în cumpănă meritele şi păcatele personajului nostru şi a ajuns la concluzia că e cel mai bun spre a fi numit prim-ministru, deşi ca întotdeauna, când cineva iese în frunte, respectivului îi va fi răscolit trecutul prin toate cotloanele. A contat mai mult perspectiva, nu şi faptele blamabile: certificatul de revoluţionar obţinut de-a moaca şi retras recent nu a constituit un handicap. Au păţit-o foarte mulţi alţii. Nu a contat nici că i-a fost un servitor credincios lui Omar Hayssam, pe atunci lider important şi finanţator al partidului social-democrat, azi condamnat la 24 ani de pârnaie pentru jaf economic şi fugă din ţară în patru labe(?) printre oi. Ba nici că i-a fost un servitor la fel de loial lui Victor Ponta, apoi lui Liviu Dragnea, alt pârnăiaş notoriu, cu gânduri mari de preşedinte şi de prim-ministru, căruia îi făcea pe vâslaşul la prins ştiuci pe lacul proprietate personală Belina. Ceea ce probabil nu înseamnă mare lucru de moment ce aceasta e cutuma în celebrul partid iliesc.
„Puşca şi cureaua lată/ Ce bărbat eram odată…“, zice un cântec popular făcut, nu născut, un fel de manea lălăitoare, dar motivul a prins la berbanţii trecuţi de prima tinereţe, iar comportamentul lui Marcel Ciolacu faţă de doamnele din preajmă a lăsat să se vadă destule regrete. Unii zic că a face pe berbantul ar da bine la imagine şi cred că o bună parte a electoratului, aceea ahtiată după telenovele şi manele cu baştani şi gologani scăpaţi din buzunare doldora, apreciază comportamentul frust, din topor al prim-ministrului. Ceea ce nu e cazul pentru lumea educată.
Partea neroadă e cu reprezentarea României: imaginile prim-ministrului român cu mâna moşmondind prin buzunar în întâlniri oficiale cu personaje de seamă ale politicii mondiale numai încurajatoare nu sunt, ca să fim eufemistici. Sau îşi închipuie cineva că la curţile simandicoase europene asemenea gesturi ignobile sunt scuzabile şi trec neobservate?
Partea şi mai neroadă e că la emisiunile de informaţii au acces şi adolescenţii, iar obiceiul ruşinos al înaltului personaj de a sta cu mâinile în buzunar ar putea fi luat de model, şi, ţinând cont că deprinderile proaste se iau mai uşor, să-i vedem pe elevi în faţa clasei, a profesorilor moşmondind prin subtilităţile pantalonilor. Ceea ce, să recunoaştem, ar anula ani buni de eforturi ale familiilor, ale şcolii, ale societăţii de a-i forma pe tineri în spiritul civilizaţiei şi al bunelor maniere.
Comentarii