Bani. „Banii n-aduc fericirea.” O zicere inventată de cei săraci ca să-şi diminueze şi să-şi suporte invidia faţă de cei mai norocoşi, mai bogaţi.
Caltaboşi. „La noi, cârnaţii, palinca şi caltaboşii costă şi… trei ani.” (Ovidiu Pecican)
Curte. – Bună, îmi spui unde lucrezi ca infirmieră, că mă internez imediat, fiind şi suspect de COVID! Eşti superbă! – La morgă…
Divorţ. Bulă, la notar (în pandemie): – Cât mă costă să divorţez de nevastă-mea? – 1.000 de euro, domnule! Toate cheltuielile sunt incluse în acest preţ. – Cum adică 1.000 de euro?! Când ne-am căsătorit, am plătit la primărie doar 100 de lei. – Ce pot să vă zic, domnule?! Adevărul este că libertatea e scumpă.
Furnici. Cercetătorii de la Universitatea Sorbona din Franţa au descoperit că furnicile pot detecta cancerul. După cum s-a menţionat în articolul oamenilor de ştiinţă, majoritatea cancerelor formează compuşi organici volatili (COV) specifici, care au miros. Oamenii nu le pot detecta, dar animalele, inclusiv câinii şi şoarecii, pot simţi aceste substanţe. Testele au arătat că insectele sunt, de asemenea, capabile să prindă COV şi chiar mai bine decât alte animale. De asemenea, se remarcă faptul că furnicile pot detecta aproape exact cancerul din probele de urină. Până acum, metoda a fost testată doar pe şoareci bolnavi; următorul pas va fi testarea pe oameni: dacă va avea confirmare, această metodă de diagnostic va începe să fie implementată în clinici…
Gânduri. „Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai fost. Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut. E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva. Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare. Dragostea… Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Femeile nu înşală, compară. Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa. N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.” (Tudor Muşatescu)
Imatur. Epitet folosit, automat, de oamenii banali şi plicticoşi la adresa semenilor lor plăcuţi, fireşti şi distractivi.
Iubire. Sună un ins la linia erotică. Îi răspunde o voce suavă: – Iubitule, ce bine-mi pare că m-ai sunat. Fac orice pentru tine. – Chiar orice, orice?! – Bineînţeles, de aia mă aflu aici. – Bine, atunci notează numărul meu şi sună-mă tu.
Love. Am o soţie foarte iubitoare. M-am trezit în seara asta că îmi ţinea perna pe gură, pentru a mă proteja de virus!
Marketing. Marketing pe înţelesul tuturor: 1. Vezi o fată superbă la o petrecere. Te duci la ea şi îi spui: „Sunt foarte bogat. Mărită-te cu mine!” – acesta este marketing direct. 2. Eşti la o petrecere cu o grămadă de prieteni şi vezi o fată superbă. Unul dintre prietenii tăi se duce la ea şi îi spune: „E foarte bogat. Mărită-te cu el!” – aceasta este reclama. 3. Vezi o fată superbă la o petrecere. Te duci la ea şi îi iei numărul de telefon. O suni a doua zi şi îi spui: „Bună, sunt foarte bogat. Mărită-te cu mine!” – acesta este telemarketing. 4. Eşti la o petrecere şi vezi o fată superbă. Te ridici şi îţi aranjezi cravata, te duci la ea şi îi iei ceva de băut, îi deschizi uşa, îi ridici poşeta de jos după ce o scapă, te oferi să o conduci acasă cu maşina şi îi spui: „Apropo, sunt bogat. Vrei să fii soţia mea?” – acestea sunt relaţiile publice. 5. Eşti la o petrecere şi vezi o fată superbă. Ea vine la tine şi-ţi spune: „Eşti foarte bogat! Te însori cu mine?” – aceasta este recunoaşterea mărcii. 6. Vezi o fată superbă la o petrecere. Te duci la ea şi îi spui: „Sunt foarte bogat. Mărită-te cu mine!”. Ea îţi trage o palmă peste faţă – acesta este feedback-ul clientului. 7. Vezi o fată superbă la o petrecere. Te duci la ea şi îi spui: „Sunt foarte bogat. Mărită-te cu mine!” Şi ea îţi face cunoştinţă cu soţul ei – acesta este decalajul dintre cerere şi ofertă. 8. Vezi o fată superbă la o petrecere. Te duci la ea, dar, până să apuci să-i spui ceva, altcineva vine şi-i spune: „Sunt bogat. Vrei să fii soţia mea?”, iar ea pleacă cu respectivul – aceasta e concurenţa care îţi mănâncă din cota de piaţă. 9. Vezi o fată superbă la o petrecere. Te duci la ea dar, până să apuci să-i spui ceva, apare nevastă-ta – aceasta este restricţia de a intra pe pieţe noi.
Moscova. Carantină. Interdicţie de ieşire între orele 22 şi 6. Doi miliţieni îl văd pe unul care se furişează. Unul dintre ei scoate mitraliera şi îl împuşcă. – Volodia, de ce l-ai împuşcat? Că e abia 21:15! – Îl cunosc, stă departe; oricum, ăsta nu ajungea la timp acasă…
Nunţi. Nunţile sunt tot mai costisitoare. Organizarea unui astfel de eveniment costă acum cu 20 la sută mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. În acelaşi timp, cei trei ani de pandemie i-a determinat pe mulţi furnizori să iasă de pe piaţă. Preţul pentru un meniu începe acum de la 350 de lei de persoană şi poate ajunge la 800 de lei. Cu toate serviciile puse cap la cap, suma minimă pentru organizarea unei nunţi a crescut semnificativ faţă de anul trecut. „S-ar putea să fie chiar şi 9.000 de euro, însă acum, dacă îţi doreşti servicii de calitate, dacă îţi doreşti să impresionezi invitaţii, te poate duce chiar şi la 20 de mii de euro” spunea Cristina Horoţan, organizator de nunţi. Şi invitaţii ajung să aducă un dar mai mare. „Acum 4-5 ani se ştia că, oriunde te-ai duce, valoarea plicului era cam de 100 de euro de persoană. Ei bine, acum nu poţi da mai putin de 180” a mai spus Cristina Horoţan.
Profit (zero). Un ins vindea ceasuri la o tarabă. Vine un client şi îl întreabă dacă poate încerca un ceas. Insul e de acord. Clientul îşi pune ceasul pe mână, se uită puţin la el şi apoi o ia la sănătoasa. Vânzătorul, uitându-se lung după el, zice: – Mânca-ţi-aş! Ăsta mi l-a luat la preţ de achiziţie!
Sâcâială. Am înţeles că s-a ars neonul în baie. Dar chiar nu înţeleg însă de ce îmi aminteşte nevastă-mea de treaba asta în fiecare săptămână…?
Test. Vecina mea a primit rezultatul testului COVID-19. E băiat.
UE. Ca nişte mereu „supuşi” ce suntem…, cred că într-o zi în care UE se va desfiinţa – ceea ce nu aş dori – noi, românii, vom rămâne, cuminţi cum suntem, acolo, doar pentru că nu vom îndeplini „criteriile de ieşire”!
Zâmbetul (ca medicament). Râsul permite o preluare simbolică a controlului asupra evenimentului. Se pune de-a curmezişul tendinţei coronavirusului de a impune un punct de vedere unic, pe care o ia în derâdere şi, chiar dacă nu schimbă cursul lucrurilor, măcar ne modifică perspectiva asupra lor. Mai presus de orice, umorul ne redă puterea de iniţiativă individuală. Îl apără pe cel care nu mai are alt recurs. Astfel, redefineşte modul în care relaţionăm cu evenimentul. Râsul ne aminteşte că o altă lume este posibilă. Nu ne mai dictează virusul viaţa cotidiană, facem mişto de gravitatea lui, ca să-i mai ştirbim din aroganţă. Umorul e un marş împotriva violenţei inerente situaţiei, un instrument cu ajutorul căruia ne regăsim locul în legăturile sociale. Râdem împreună pentru a restabili o complicitate care rupe, preţ de o clipă, izolarea care ne-a fost repartizată. Râsul ne aminteşte de solidaritate în faţa ameninţărilor şi inconvenientelor izolării. În acelaşi timp, e şi o reafirmare a bucuriei că suntem încă în viaţă. A ne amuza de circumstanţe periculoase sau care ne întristează ne ajută să nu ne lăsăm păcăliţi de aparenţele lor. Freud o zicea în felul lui: „Uite, asta e lumea care părea atât de periculoasă. O joacă de copil – deci cel mai bine o luăm în glumă”. (David le Breton)
Comentarii