Anume aşa putem spune în doar câteva cuvinte cele ce ne-au rămas în memorie de la tabăra ARC 2023, Codrii de Aramă, judeţul Botoşani. Iar dacă tot ne-am aflat timp de o săptămână în leagănul culturii, cum afirmă copilul de 7 ani Rareş Prisacariu, câştigătorul actualei ediţii al concursului „Românii au talent”, atunci era şi firesc să vizităm locuri cu adevărat de neuitat.
Dar s-o luăm de la început… Departamentul Românilor de Pretutindeni (DRP) a făcut tot posibilul ca mii de români din afara graniţelor să se poată odihni în taberele de vară din diferite colţuri pitoreşti ale României.
Noi, cei de la liceul din Cupca, prin intermediul Societăţii regionale „Golgota”, ne-am aflat timp de o săptămână la tabăra Codrii de Aramă din satul Agafton, judeţul Botoşani. Alături de grupul de la Cupca s-au aflat câţiva tineri de la liceul pedagogic dn Cernăuţi, de asemenea elevi şi profesoare de la liceul din comuna Mahala, regiunea Cernăuţi. Tot aici s-au odihnit şi numeroşi elevi din diferite părţi ale Republicii Moldova, însoţiţi de profesoarele lor.
Vremea a fost fierbinte pe tot parcursul acestor 7 zile, care au trecut prea repede parcă. Am mai fi dorit să continue, desigur, dar orice început are şi un sfârşit, iar cele bune şi frumoase se termină întotdeauna prea repede.
Am început activitatea prin atelierele de creaţie: pictură, istorie, geografie, muzică, limba română. De la bun început vreau să menţionez că toate profesoarele au fost bine pregătite, talentate, erudite. Iar copiii nu dovedeau să se transfere de la un atelier la altul, fiindcă toate erau foarte interesante. Le mulţumim specialiştilor care s-au ocupat de elevii noştri şi celor de la DRP care i-au selectat! A fost o alegere reuşită.
Excursiile au fost de neuitat. Spun asta deşi eu am mai fost în câteva dintre locurile vizitate şi am revenit cu plăcere… Am început cu oraşul Botoşani, având prima oprire la muzeul etnografic. Ne-am dus apoi la casa memorială a lui Nicolae Iorga, istoric şi savant cu renume mondial. Nu puteam să nu poposim şi pe la biserica Uspenia, unde a fost botezat Mihăiţă Eminovici, iar în curtea bisericii se află şi monumentul poetului nostru. Din piaţa centrală a oraşului ne-am deplasat la Memorialul Ipoteşti, locul copilăriei lui Mihai Eminescu. Am vizitat mai întâi casa memorială unde a locuit cu părinţii, fraţii şi surorile sale, apoi biserica familiei, cimitirul unde îşi dorm somnul de veci părinţii poetului Raluca şi Gheorghe Eminovici, fraţii săi Şerban şi Nicolae, alte rude. Pentru biblioteca memorialului, ca şi în rândul trecut când am mai fost pe aici, am adus un set de ziare de la noi, din Bucovina, unde sunt publicate materiale legate de ceremoniile dedicate poetului Mihai Eminescu; am adus şi o carte de a mea. Ne-a impresionat totul! Am plecat apoi la celebrul „lac al nuferilor”. Am admirat nuferii din versurile poetului, albi şi galbeni, dar mai mult verzi la frunze, cât şi natura din jurul acestui lac devenit celebru. Eram totuşi la locurile natale ale celui mai mare poet român din toate timpurile. Am revenit peste două zile aici la Festivalul „Seri eminesciene”, unde l-am admirat pe cântăreţul de folk Mircea Vintilă, dar şi alţi interpreţi.
O altă zi a excursiilor a coincis cu un festival al culturii medievale de la Suceava, desfăşurat la Cetatea de Scaun, sub genericul „Ştefan cel Mare”, unde ne-am şi pozat cu unele personaje ale epocii respective. Ne-a impresionat memorialul marelui compozitor român Ciprian Porumbescu, din satul cu acelaşi nume, altădată numit Stupca. În curtea bisericii locale se află mormintele familiei Porumbescu, ale marelui compozitor, poet şi patriot român, ale părinţilor Emila şi Iraclie Porumbescu, ale surorii Mărioara, ale altor membri ai familiei compozitorului român. Nu departe este situată casa părintească unde a trăit şi, la o vârstă prea tânără, am putea spune, la doar 30 de ani, a murit Ciprian Porumbescu. Aici am fost chiar şi puţin ghid, deoarece o persoană doar ne-a deschis casa, dar nu cunoştea prea multe lucruri. Aşa că am relatat câte ceva despre scurta şi zbuciumata viaţă a compozitorului, despre nemuritoarea „Baladă”, care a răsunat din casă pe tot timpul aflării noastre aici. În curtea casei se află bustul marelui compozitor, iar alături o livadă cu pomi fructiferi, o fântână cu apă rece, atât de bună în aceste zile fierbinţi de vară. M-am bucurat mult de faptul că în Anul „Ciprian Porumbescu” am ajuns la locurile de baştină ale celui omagiat. N-am uitat să menţionez cum a făcut cunoştinţă cu marele Eminescu în vara anului 1871 la Serbarea de la Putna, acolo unde „Balada” sa a încântat o lume şi va rămânea mereu nemuritoare.
Următorul popas l-am făcut la Mănăstirea Voroneţ, construită, ca şi majoritatea mănăstirilor de pe aceste meleaguri, de Voievodul neamului nostru Ştefan cel Mare, unde erudita maică-ghid Elena Simionovici ne-a povestit cu multă însufleţire despre mănăstire, dar şi despre rolul rugăcunii, valoarea credinţei; şi i-a îndemnat pe toţi să se roage, să-i mulţumească bunului Dumnezeu în fiecare zi pentru tot ce avem. Deoarece nimerisem acolo exact în ziua de 18 august, ziua de naştere a poetului martir Ilie Motrescu, i-am dăruit o carte de-a poetului – „Cântarea Carpaţilor” în ediţie bilingvă. Am rămas plăcut surprinsă când maica Elena mi-a spus că l-a cunoscut în viaţă. Urmează ca la o întâlnire viitoare să vorbim mai detaliat despre acest fapt. La rândul ei, talentata maică mi-a dăruit două cărţi; mai am şi altele în biblioteca mea personală şi îi mulţumesc mult!
O altă scurtă vizită am avut în acea zi şi la Mănăstirea Moldoviţa, ctitorie a lui Petru Rareş, fiul marelui voievod Ştefan cel Mare. Se pare că pe aceste plaiuri de bunul Dumnezeu binecuvântate au fost de-a lungul secolelor şi anilor ce s-au depănat mari şi vrednici bărbaţi care au lăsat urme nemuritoare pentru istorie, generaţile viitoare şi nemurire.
Dacă tot vorbim despre spiritualitatea de care am avut parte de această dată la tabăra din Botoşani, ne vom opri şi la Mănăstirea Agafton, situată chiar peste drum de tabăra Codrii de aramă. Am avut aici o întâlnire cu un preot, Andrei, care a susţinut o adevărată oră de spiritualitate creştină pentru toţi cei prezenţi, dar în special pentru copii. Tot la această mănăstire am fost şi la slujba de duminică, câţiva maturi şi câţiva copii, iar apoi ne-am deplasat într-un loc pitoresc al mănăstirii, situat pe o vale plină de verdeaţă şi linişte unde se află vechea biserică, bine îngrijită, bine întreţinută şi foarte frumoasă, cu hramul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil (pe stil nou). Aici venea pe timpuri, pe jos, prin pădure, copilul Mihăiţă Eminovici; şi nu aşa, întâmplător – avea aici trei mătuşi şi o verişoară care au fost maici la această mănăstire. Erau surorile mamei sale Raluca Iuraşcu. Iar una dintre ele, maica Olimpiada, a fost şi stareţă a acestei mănăstiri. Mormintele lor se află în curtea bisericii. Sus, aproape de actuala biserică, este şi un bust al poetului.
Pe aceste meleaguri totul ne vorbeşte de Eminescu, de cultură, de literatură, de poezie. Nu în zadar la festivalul de închidere a taberei au răsunat de pe scenă versuri de Eminescu, care au predominat în acea zi de neuitat. Or a câta oară ne-am convins ce copii talentaţi şi ce profesori erudiţi avem! Cântece, versuri, dansuri moderne, desene, interpretări solo şi grupuri vocale au fost prezente pe scena noastră. A fost şi munca talentatelor profesoare de aici, dar şi fundamentul pus de profesorii din liceele şi gimnaziile de unde au venit aceşti copii minunaţi.
Câţiva dintre membrii cenaclului literar „Lămâiţa” de la liceul din Cupca – Marinela Ţugui, Victoria Todirescu şi Cristina Opaeţ – au citit creaţiile proprii despre pace, Bucovina, satul natal. Deşi n-a putut fi prezentă, la orele de muzică a avut mare succes şi Nicoleta Bojescu. Fetele noastre au asistat şi la orele de istorie, geografie şi desen. Drept dovadă este şi faptul că au făcut trei desene simbolzând culorile Ucrainei, deoarece eram şi în preajma Zilei Independenţei Ucrainei, iar marea noastră dorinţă este ca în multpătimita noastră ţară să revină pacea multdorită. Doamne ajută! De fapt peste tot ne-am rugat pentru pace şi linişte, pentru biruinţă şi speranţă. Nu puteam să nu recit şi eu ceva din cartea mea de poezie „Lumea miraculoasă a poeziei”. Fireşte, am recitat acel vers dedicat poetului nepereche al neamului, „Eminescu e Poetul”. Iar cartea cu poeziile mele i-am dărit-o doamnei profesoare de limba română de la un liceu din Botoşani Nicoleta Foltea, care a susţinut în tabără orele de limbă română; la rândul ei, mi-a făcut cadou două din cărţile ei. Am mai dăruit una doamnei profesoare de muzică, iar cea despre şcoală am făcut-o cadou unei profesoare din Republica Moldova. Cu plăcere aş fi făcut cadou fiecăruia dintre cei prezenţi acolo câte o carte, credeţi-mă că toţi meritau, dar nu am putut să trec graniţa cu prea multe cărţi.
La focul taberei am ascultat cântece şi melodii populare şi de estradă, iar tânărul Ştefan ne-a încântat cu vocea sa şi cu chitara. Ne-am simţit tare bine.
Sincere mulţumiri vreau să aduc doamnelor profesoare şi însoţitoare de grup din Ucraina, regiunea Cernăuţi: Elena Bujeniţa şi Natalia Bujeniţa din satul Mahala, Liudmia Gudima de la liceul pedagogic din Cernăuţi, doamnei Maria Ştefureac, bibliotecară-şefă a bibliotecii din Pătrăuţii de Jos, care a însoţit grupul de la liceul din Cupca. De asemenea celor şapte profesoare din Basarabia, nişte doamne deosebite, cu care am stat de vorbă, am petrecut multe clipe împreună şi ne-am împrietenit. Mulţumiri personalului taberei, responsabilei, doamnei Iulia, asistentei medicale, doamnei Lucica, mereu neobositului domn Ludvig (de la camera 3), care ne-a încântat cu vocea-i, chitara şi cântecele interpretate, dar şi cu glumele sale deosebite. Mulţumiri tuturor celor ce au avut grijă de hrana copiilor şi adulţilor, străjerului, şoferilor, tuturor lucrătorilor de aici. Toţi merită să le mulţumim, căci şi-au făcut datoria aşa cum trebuie. Ne-am împrietenit chiar şi cu câinele taberei, Rex; deşi bătrân, era mângâiat şi iubit de toţi. Toată recunoştinţa noastră reprezentanţilor DRP Roxana Matei şi Florin Caramete, care au fost doi oameni deosebiţi care au avut grijă de toate şi de toţi. Le mulţumim şi voluntarilor care au ajutat acolo unde a fost nevoie. Recunoştinţa noastră dlui ministru secretar de stat al DRP Gheorghe Cârciu, pentru totul ce a făcut şi face în special pentru românii din afara graniţelor. Aducem mulţumiri Consulatului General al României la Cernăuţi, în frunte cu doamna Consul General Irina Loredana Stănculescu, în mod deosebit dlui Consul minstru plenipotenţiar Dan Constantin, cât şi doamnei Felicia Vrânceanu, de la Universitatea din Cernăuţi, pentru grija avută.
Tuturor, dragii noştri, vă dorim pace, sănătate, succese, noi realizări, dragoste de neam, voie bună şi tot ce vă doriţi să se împlinească.
Neamul nostru a avut şi are în toate timpurile oameni vrednici şi demni de toată lauda. Să dea bunul Dumnezeu ca aşa să fie mereu. Doamne ajută!
ELEONORA SCHIPOR
Comentarii