Afine. „Un pumn de afine în coşul alb de răchită, / Le prefir încet cu mâna; ca nişte perle, / Alunecoase le simt şi reci, / Ca ochii şarpelui în întunecime. /O vară târzie îmi amintesc, / În poiana aceea de munte, / Culegeam afine, le striveam pe limbă, / La striveam în joacă pe frunte. / Parcă respira un animal nevăzut, / Parcă sângele mi se făcea mai subţire: /Adolescent sălbatic fugit de-acasă, /«Niciodată toamna nu fu mai frumoasă»” (Mircea Florin ‘andru)
Alb. De ce rochia de mireasă este albă? Asta e culoarea standard la toate electrocasnicele!
Bere. În Bucovina „austriacă”, înainte de Primul Război Mondial – scrie polivalentul cărturar bucovinean (stabilit la Iaşi) Vasile Diacon – producţia de bere era de 25 litri/an/cap de locuitor. Spre comparaţie, în toată România, la 1921 – incluzând, statistic, şi Bucovina, revenită după 1918 la Patria Mamă – producţia şi consumul erau de doar 5,7 litri/an/cap de locuitor! Ce diferenţă! P.S. Iată o seducătoare temă de aprofundat: berea (berăria urbană…, civismul cafenelei?) ca indicator, tester de civilizaţie. Prin opoziţie/comparaţie cu tot soiul de poşirci otrăvite, vândute – cu îndatorare, „pe caiet” – în satele Bucovinei de crâşmarii şmecheri.
Calorii. Nevastă-mea poate să ardă în jur de 2.000 de calorii pe zi. Uneori mai multe, alteori mai puţine, depinde de ce găteşte…
Chirpici. Cine şi-ar putea imagina că banalul material de construcţie al săracilor este denumit printr-un cuvânt cu origine veche, persană, însemnând „cărămidă”?!
Declaraţie. – Vreau să merg la amantul meu, ce trebuie să scriu pe declaraţie? – Rămâneţi acasă… Vă trimitem noi un voluntar.
De gustibus. Într-un restaurant select, un muzician se apropie de masa lui Bulă şi-l întreabă: – Dumneavoastră aţi cerut Beethoven? – Nu, eu am cerut pui cu smântână.
Diplomaţi. „Sigur că eu, prin cariera mea de fost diplomat, mi-aş fi dorit ca diplomaţia să domine. Dar, până acum – istoria ne arată! – diplomaţia, diplomaţii… doar au pus capăt războaielor şi eventual au negociat condiţiile păcii. Dar nu au avut nicând puterea să împiedice izbucnirea conflictelor.” (Adrian Cioroianu, un ex-ministru de ex-terne)
Distanţă. Devenit supraponderal în pandemie, Bulă merge la doctor, să-i dea o reţetă pentru slăbit. – În fiecare dimineaţă trebuie să alergi 8 kilometri, zice doctorul.
Peste un an, vino să evaluăm rezultatele. Trece un an şi doctorul primeşte un telefon de la Bulă. – Ştiţi, nu pot să vin astăzi. – De ce? întreabă doctorul. Ai făcut ce ţi-am spus? –Tocmai aici este problema. Sunt la 2.920 km de casă.
First. „Adam a «ajuns» primul. Ca toţi bărbaţii, de altfel…” (Allan Pease)
Hetero. „Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fim homosexuali, i-ar fi creat pe Adam şi pe Walter.” (L. Bryant)
Lupi. Un copilaş speriat îşi întreabă tatăl: – Tati, tati…, cred că au intrat nişte lupi în bloc! Se aud nişte urlete… Tatăl: – Stai cuminte, fiule…, sunt vecinii noştri de scară, care tocmai au primit noile facturi! P.S. Habar n-am dacă ăsta e un banc…
Mască. La naiba cu masca lor! Ieri am venit acasă cu alt copil de la şcoală! Iar azi, cu altă mămică!!!
Miciuri. – Aş dori nişte mici. – Domnule, acesta este un restaurant cu specific unguresc! – Me scuzaţi, daţi la mine patru miciuri.
Mucegai. Ce păcat! Azi, orice mucegai se crede rudă cu penicilina!
Obligaţie. Doctorul vine la patul unui pacient după o operaţie de apendicită şi îi spune: – Staţi liniştit, operaţia a reuşit pe deplin! V-am scos apendicele şi… un rinichi. – Dom’ doctor, dar eu la rinichi n-aveam nimic! La care doctorul: – Ştiu…, dar aveam eu o obligaţie…
Of! După un atac de COVID-19, victima, un bărbat, se trezeşte puternic ameţit şi întreabă buimac: – Unde sunt? Doar n-am ajuns în Rai? – Nu dragule, vezi că sunt aici lângă tine, îi răspunde liniştită soţia sa.
Pensionare. Pensionare înseamnă de două ori mai mult timp cu soţul… pe jumătate din bani. (Sean McCarthy)
Scuză. La serviciu, o tânără se scuză: – Şefule, azi noapte nu am dormit de loc. – Motivul? – Nici motivul nu a dormit.
Sfat. – V-aş recomanda, doamnă, pe cât posibil, o viaţă sexuală regulată. Sunteţi căsătorită sau aveţi un prieten? – Şi soţ, şi prieten, domnule doctor, dar se cam lasă unul pe altul!
Sting. În iarna asta, spre 2023…, voi asculta Sting! – ???! Cum adică? – Sting lumina. Sting aragazul etc. Şi la final…, beau de sting…
Tablă. – Duminica viitoare – zice Bulă – îmi sărbătoresc nunta de tablă! – Nunta de tablă!? Ce-o mai fi şi asta, că n-am mai auzit până acum. – Apăiii… se împlinesc 10 ani de când mănânc doar conserve!
Ţigări. Marele Tudor Arghezi, după mai bine de un deceniu când fusese ţinut la obroc, interzis, cenzurat, nepublicat, fusese reabilitat la începutul anilor ’60, când avea vreo 80 de ani. A fost chemat la Comitetul Central, i s-a dat un premiu, apoi Gheorghiu-Dej l-a invitat în cabinetul său, la o cafea şi-o ţigară. Poetul de la Mărţişor a scos din buzunar pachetul său de mahoarcă (Mărăşeşti sau Naţionale, probabil), în timp ce Dej a recurs la pachetul său de Camel. Ţigări americane, imperialiste, reacţionare. „Păi ce facem, tovarăşul Dej? Una zicem şi alta fumăm?” l-a întrebat Arghezi. De atunci a rămas expresia.
Urşi. Ce vremuri sălbatice trăim! Trăim într-o sălbăticie de început de lume: urşi lângă tomberoane, urşi pe şosea… „Ursu”, la est… Ursula… la vest! Apăi, la cum merg treburile şi inflaţia pe la noi, mă tem că o să mergem noi pe Transfăgărăşan…, ca să cerşim mâncare de la urşi!!!
Comentarii