Nu cred că există pe prima scenă europeană alt personaj politic mai fercheş-fudul decât Viktor Orban, primul ministru al Ungariei vecine şi prietene. Da, prietenă, fiindcă nu te duci în curtea neprietenului să-ţi râzi de el, iar nagybácsi Viktor vine de foarte mulţi ani în România cu acelaşi scop: e singurul loc din lume unde poate face mişto de gazdele credule, jigneşte poporul român, desconsideră statutele constituţionale… Poate spune orice gogoriţă îi trece prin minte, căci fraţii noştri maghiari seamănă ca două picături de apă cu noi, miticii, închinându-se la tot ce vine de la Budapest.
Şi când vine Viktoraş-bácsi la Tuşnad, inima-i doreşte cu foc-vâlvătaie un singur lucru: Ardealul, apoi Slovacia, Cehia, Subcarpatia, Banatul şi ce-a mai fi să facă toate parte din Ungaria Mare (Nagy Magyarország), iar el Nagy Viktor cel Fercheş să ajungă imperator, deşi în Imperiul Habsburgic maghiarii n-au avut niciodată împăraţi. Românii, da: Matei Corvin. Chestia cu Nagy Magyarország liderii maghiari o jelesc, o imploră, o revendică după Trianon de peste un veac, iar nouă ne-ar conveni de minune că, dacă ne ajută Dumnezeu, românii ar putea fi principala naţiune şi la Budapesta, iar ungurii minoritari, e drept, în Ungaria lor Mare. Mare scofală şi hai să-i ameţim pe fraieri!
De fiecare dată când face Viktor-báci pe grozavul la Tuşnad, am în faţă cele două găşti rivale de pe vremea liceului meu (sucevean): gaşca lui Străteanu (Parşivul) şi şleahta lui Şandru (Lăbosul), ambii bătăuşi notorii, iar de câteva ori pe an, nu puţine, miliţienii aveau de furcă cu războaie între cartierele – fiefuri ale celor doi. Nici Parşivul, nici Lăbosul nu erau neapărat mari caftangii, ci se purtau ca nişte haiduci de cartier pentru apărarea propriului teritoriu, inclusiv a gagicilor – casus belli, după principiul manelist de azi: „pumnii mei minte nu are“. Dar nu erau troglodiţi, nici zăbăloşi, ci concurau (liderii) la imitarea primii a Beatles-ilor cu pantaloni evazaţi, ceilalţi, a Rolling Stones, cu blugi jerpeliţi. În schimb în jurul lor roiau căţeii, inşi tari în clanţă care se dădeau forţoşi, dar întorceau deîndată dosul când începea cafteala. Atenţie: din respectivele cafteli n-a ajuns nimeni niciodată la spital. Mai era oarece cavalerism!
Apoi nu e altă explicaţie nici pentru prietenia lui Viktor Orban cu ţarul Putin. Cam pe vremea crizei carburanţilor, s-a uitat el în jur aşa pe la ojină şi a văzut că îl prinde noaptea fără gaze şi aliaţi, însă cum moşul Joe Biden nu suportă în preajmă-i gargaragii, iar la UE nu era nimeni la care să se gudure, fiind sub demnitatea lui, s-a dus ţintit cu lugu-lugu la tataia Putin, pe care îl linguşeşte că are nevoie de gaz ieftin şi poate i-a da înapoi Ardealul şi-i va face cadou şi Nagy Magyarország. De sub aripa tataiei, nagy Victor se iţeşte ca mare bărbat, strateg şi lider băţos al Europei, ba chiar se burică ca mare lider mondial, crezându-se în stare să facă şi să desfacă Uniunea Europeană şi NATO după gustul şi mofturile lui. Ca şi cum toţi ceilalţi ar fi nişte proşti, iar diplomaţia externă ar fi aşa ca la un chef cu pită, slană şi pălincă, de zeci de ori mai bună aceea ardelenească decât aceea ungurească: „la faţa mea şi la voia dumitale!“
Nu altfel au stat lucrurile în acest an la Tuşnad unde au fost convocaţi liderii din ţinuturile locuite de maghiari: Viktor nágybacsi a venit să se fălească în faţa alor săi cât de tare şi măreţ lider are ungurimea şi cum ia el la mişto România prietenă şi Uniunea Europeană din care face parte. N-a suflat o vorbă despre faptul că Ungaria a ajuns oaia rătăcită a Europei, nici că ungurimea vine „la Rumunia“ după mâncare şi carburanţi, nici că nivelul de trai al ungurilor e sub al românilor, în schimb i-a transmis omagii ţarului Putin şi politicii sale înţelepte, beştelind Ucraina nevoită să-şi apere ţara şi oamenii de agresiunea „fraţilor“ ruşi. Căci la nivelul său, adevărul nu mai încape de atâta minciună.
Cum s-a ajuns în situaţia aceasta insolită? Ei, bine, nu poţi fi lider dodoloţ, dacă nu te afli, măcar verbal, la înălţimea autocraţilor lumii, Putin, Erdogan, Lukashenko…, acolo unde îi stă bine lui Viktor bácsi.
Comentarii