Alfabetar de pandemie (şi nu numai)

Cu cât îţi pasă mai puţin?!…

Axiomă. Uneori femeia are dreptate, alteori mereu.

Contracepţie. Până la apariţia pilulei contraceptive, la începutul anilor 1960, americancele credeau că duşurile vaginale cu Coca-Cola au proprietăţi spermicide. Însă un studiu efectuat în 1985 a dovedit că, dimpotrivă, folosirea în acest fel a celebrei băuturi răcoritoare, inventată de un farmacist din Atlanta în 1886, poate facilita apariţia unor infecţii fungice şi a altor afecţiuni. Aşa că, atunci când se mai întâmplă să fiţi izolaţi la domiciliu şi nu dispuneţi de pilula salvatoare, utilizaţi mai degrabă controversata băutură la… desfundarea chiuvetei!

Fericire. Cu cât îţi pasă mai puţin, cu atât vei fi mai fericit.

Frică. Oare poate o persoană să moară – pur şi simplu – de frică? Da, din păcate. Frica, odată declanşată, se răspândeşte pe scară largă în corpul uman. În creierul nostru, hipotalamusul eliberează în fluxul sanguin hormonii de stres numiţi cortizol şi adrenalină. O astfel de reacţie face ca ritmul cardiac să crească şi plămânii să se dilate, permiţând mai mult oxigen în sistem. Organele care se dovedesc a fi inutile într-o interacţiune pe viaţă şi pe moarte, cum ar fi sistemul gastrointestinal, sunt puse „în aşteptare”, astfel încât principalele resurse ale corpului să fie trimise către muşchi, care sunt, evident, mai importanţi într-o situaţie periculoasă. Într-un fel, această întreagă cascadă chimică ne-a ajutat mii de ani, să scăpăm din nenumărate situaţii periculoase. Cu toate acestea, a făcut loc şi unor reacţii potenţial nocive, mai ales în lumea relativ confortabilă în care trăim în vremurile moderne. Acest lucru este valabil mai ales pentru adrenalină, un hormon neurotransmiţător responsabil pentru pregătirea organismului în a realiza „fapte măreţe”. Deşi este importantă pentru organismul uman, atunci când se găseşte în exces, adrenalina poate provoca vătămări grave la nivelul inimii, chiar mortale, deşi mai rar faţă de alte cauze de „moarte subită” şi inexplicabilă.

„Har-Cov”. „Un exil al omului în sine însuşi reprezintă o dramă a istoriei naţionale, iar instrumentele de alterare a purităţii etnice au dus la pierderea identităţii a unor comunităţi întregi. Astfel, conform datelor recensământului populaţiei din anul 2011, aproape 50% din cele ale judeţului Covasna, peste 60% din localităţile judeţului Harghita şi 42% din localităţile judeţului Mureş aveau comunităţi cu sub 100 de locuitori români. În aceste condiţii, românii din cele 277 de localităţi ale celor 3 judeţe nu au posibilitatea, prin forţe proprii, să asigure existenţa şi funcţionarea instituţiilor identitare fundamentale – şcoala şi biserica. Iar o situaţie şi mai gravă este în localităţile care au mai puţin de 20 de etnici români: în judeţul Covasna – 59 de localităţi (45%), în judeţul Harghita – 70 de localităţi (26%), în judeţul Mureş – 106 localităţi (21%). O urmare a acestui fapt va fi dispariţia totală a etnicilor români de aici, deoarece, cu regret, constatăm că în prezent există şi localităţi în care nu mai există niciun etnic român: în Covasna – 26 de localităţi (20%), în Harghita – 129 de localităţi (48%) şi în Mureş – 15 localităţi (3%). Ca o concluzie a acestui monumental volum ar fi că apreciem faptul că românii din Covasna şi Harghita reprezintă o majoritate cu status scăzut, o comunitate dezavantajată, supusă unor numeroase discriminări instituţionale şi de facto, care poate deveni o minoritate de jure odată cu transferul în sfera de competenţă locală a unor prerogative sporite în domeniul administrativ, economic, cultural ş.a. Maghiarii din zonă reprezintă o minoritate cu status ridicat, o comunitate aflată în situaţia de minorat simbolic şi nu unul efectiv, o comunitate dominantă, aflată perpetuu la putere pe plan local, ce deţine monopolul resurselor şi are puternice trăsături etnocentriste. În situaţia în care minoritatea maghiară din zonă domină politic, necesitatea de a beneficia de protecţie juridică dispare. În aceste condiţii, cei care au nevoie de protecţie pentru a-şi conserva identitatea etnică sunt românii şi nu maghiarii.” (Tatiana Scurtu, despre volumul „Românii din fostele scaune secuieşti (secolele XVI-XXI). Atestări documentare, conscripţii, statistici, recensăminte”, de Ioan Ranca, Vasile Lechinţan, Ioan Lăcătuşu, în revista „Scriptor”, Iaşi, 2022)

Înţelepciune. O veţi căuta în zadar – spun multe femei – sub cureaua unui bărbat. Or fi ştiind ele, Evele noastre, ceva…

Pasăre. Uneori – visez – aş dori să fiu o pasăre. Astfel, aş putea zbura, liberă, deasupra capetelor anumitor persoane „importante” şi m-aş găinăţa pe capul lor.

Păcate. În ora de religie preotul îl întreabă pe Bulă: Ce trebuie să faceţi mai întâi, ca să vi se ierte păcatele? Bulă: Să păcătuim, părinte.

Prostie. ”Nu poţi stopa prostia decât răzând de ea.” (Liviu Antonesei)

Reorientare (conjugală). Maria se hotărăşte – după lungi ezitări – să-i spună lui Ion că ea vrea să divorţeze. Vine Ion acasă. Maria: Ioane, am o veste proastă să-ţi spun. Ion: Iar eu am o veste bună. Maria: Atunci, spune tu primul. Ion: Am câştigat la Loto o grămadă de bani. Maria: Am ars cârnaţii…

Risipă. În medie, în ţările europene, cam 25% dintre alimentele cumpărate de consumatori ajung să fie, pur şi simplu, aruncate la gunoi. În vremurile de pandemie, se pare că procentul a crescut la 35% (adică la o treime!). No comment. Ce să mai comentez…?

Român. Iată cum îşi vedea compatrioţi, pe la mijlocul veacului XIX, Ion Ghica: „Din natura lui, românul este modest, chiar sfiicios. Şi dacă i se poate imputa ceva, ar fi că nu are destulă încredere într-însul. El preţuieşte mai mult decât pare, nu este nici lăudăros, nici pretenţios. Ori de câte ori am văzut la noi în ţară un fanfaron, un parvenit… un om care se crede mai mult decât este, un om care să pretinză că le ştie şi le poate pe toate, am avut ocazie să mă conving că era viţă de strein”.

Sfat. „Nu mai bate cu degetu-n arbori! / Cine ştie ce duh te aude!? / Scufudată-n tulpina lui caldă, / Te-ar cuprinde, cu braţele-i crude… / M-ai uita. N-aş putea nici măcar / Pumnul mic, ca pe-un fruct, să ţi-l muşc / Pofticios, dintre frunzele vii. / Fii cuminte. E-n tine un suflet / Jucăuş… ca in mingi şi-n copii…” (Emil Brumaru)

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI