Mircea Motrici ar fi împlinit 70 de ani… (II)

Neobosit cercetător, încă din 2004, derulase un proiect ambiţios în 30 de volume de editare a operei unui mare cărturar bucovinean din comuna Udeşti, talentat pedagog, profesorul şi duhovnicul arhimandrit Dionisie Udişteanu, din care a reuşit doar opt cărţi. Mircea Motrici a fost şi iniţiatorul mai multor activităţi majore,precum „Festivalul Naţional de Poezie Magda Isanos şi Eusebiu Camilar”, devenit „Rezonanţe udeştene”, împreună cu poetul Liviu Popescu, apoi membru fondator al publicaţiei „Tinerii revoluţiei” (1990), redactor-şef la „Dulce Bucovină”, revistă înfiinţată la Biroul de Turism, Suceava (1991), eu făcând parte din colectivul de redacţie. A înfiinţat Centrul Cultural „Unirea sub Oadeci” la Şcoala Udeşti şi altele. S-a dovedit a fi şi un colaborator activ, cu materiale atrăgătoare la: „Apărătorii Patriei”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Pagini bucovinene”, „Dulce Bucovină”, „Zori noi”, „Crai nou”, „Luceafărul”, „Literatura şi Arta”, „Bucovina literară” etc.

A fost distins cu Premiul special al Fundaţiei Culturale a Bucovinei pentru activitate publicistică (1996), iar în 1999 pentru activitate culturală. A obţinut Diploma de onoare a Consulatului General al României la Cernăuţi, pentru merite deosebite în dezvoltarea relaţiilor bilaterale româno-ucrainene (2004); Diplomă de Excelenţă din partea Asociaţiei Române pentru Patrimoniu, la reeditarea operei arhimandritului Dionisie Udişteanu (2006); Premiul Opera Omnia, post-mortem, din partea Fundaţiei Culturale a Bucovinei pentru contribuţia excepţională la promovarea valorilor spirituale ale bucovinenilor, în calitatea sa de corespondent al Postului naţional de radio (2007); Premiul „Crucea de Aur”, post-mortem, din partea Societăţii Culturale „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, Suceava (2007) şi cetăţean de onoare, post-mortem, al comunei Udeşti.

În semn de preţuire a scriitorului şi reporterului Mircea Motrici, Consiliul Judeţean Suceava, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Suceava, au editat postum, în 2008, volumul de poezii Libertatea visului, având ca redactori pe Rozalia Motrici şi Ion Drăguşanul, titlul cărţii fiind dat de scriitorul şi criticul literar Emilian Marcu în „Convorbiri literare”, Iaşi, 2008. În anul 2015, Consiliul Judeţean Suceava, Centrul Cultural „Bucovina” şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale au editat volumul Pecetea stelară (antologie de autor), redactor Rozalia Motrici, carte lansată la Festivalul Naţional de Literatură „Rezonanţe udeştene”, mai 2016, la Casa Memorială „Mircea Motrici”, a cărei prezentare mi-a revenit, în debutul manifestărilor de aici. Au mai apărut apoi Ion Irimescu în împărăţia eterului, editată de Asociaţia Culturală „Mircea Motrici”, 2014; Recuperări, ediţie îngrijită de Nicolae Cârlan; Relicve literare, colectate de Rozalia Motrici din Atelierul Reporterului, ediţie alcătuită de Nicolae Cârlan, 2015; Trasee de reporter, vol I-II, ediţie întocmită de Rozalia Motrici, cu concursul istoricului literar Nicolae Cârlan, 2017-2018.

Se cuvine a sublinia că poeziile din volumul postum Libertatea visului, 79 la număr, rod al creaţiilor ultimilor 2-3 ani, sunt inspirate din frumuseţea locurilor pe unde a trecut, popasuri pe la mănăstirile Secu, Putna, Dragomirna, din momente apăsătoare ale luptei cu boala şi din spaţiul locului natal, acolo unde ştia că îi „va fi / ultimul popas al durerii”, pentru că „sub bolta viei din ogradă / gândurile negre / mă rod / ca un vierme ce defilează / prin mărul copt”.

Drumul lui Mircea Motrici spre copilărie devenea adesea „alergare”, „pornire călătoare” ca o rază ce „dansează în colbul oalei de lut / străjuind gardul”, „plugul adormit / torcând inele de rugină / sub câteva uscături crăpate”. Chiar dacă „hienele dansează / cu mantii de spini” şi „gândurile” / se sting / unul după altul”, aşa cum nota poetul în cele două poezii scrise în Sâmbăta Sfintelor Paşti din 7 aprilie2007, timpul va dovedi că Mircea Motrici şi-a câştigat un binemeritat loc în rândul scriitorilor bucovineni şi nu numai, proza şi versurile sale ne mângâie din când în când sufletul. Cititorul va descoperi în acest volum o emotivitate puternică, într-o expresie scurtă şi convingătoare spre atitudini poetice, marcate adesea de deznădejde, pentru că „În poalele dealului / popasul veşnic aşteaptă / pacea stelară”, „Hotarul clipei / se stinge mocnit”, iar „Razele se rotesc / ca un roi de albine…”.

Libertatea visului rămâne „Flori de Paşti”, „vis pe cărarea amurgului / ACASĂ”, căutând un copil care în urmă cu şase decenii spunea „Tatăl nostru în faţa Sfântului Altar”.

Şaisprezece primăveri au trecut de când Mircea Motrici călătoreşte prin spaţii stelare… Masa de lucru din grădina casei părinteşti stă în aşteptare… Poştaşul a trecut pe acolo pentru că, în tolba lui, a mai rămas o scrisoare care îmi tulbură sufletul: „În tolba poştaşului / a mai rămas o scrisoare. / Destinatarul / e plecat / să culeagă / boabe de rouă / printre stele / cu care / să topească meteoriţii. / În drumul său / a uitat / să-şi ia rămas bun / de la unii prieteni / Îi îmbrăţişează acum / cu fiecare / rază a dimineţii / şi le zâmbeşte / cu dor / în nopţile cu lună / În tolba poştaşului / a mai rămas o scrisoare / O lacrimă uscată / ţine loc de timbru / Câteva cuvinte îşi caută / stăpânul plecat / odată cu / balada trecătorilor / pe cărarea luminişului / În tolba poştaşului / a mai rămas / o scrisoare / Destinatarul a lăsat / poarta deschisă / aşteptând primăvara” (Ultima scrisoare).

Mircea Motrici rămâne ecou în inima tăcerii, reporter la porţile cerului, o candelă în templul veşniciei, chipul lui impunător şi frumos, asemenea unui voievod, vocea sa cu o rezonanţă unică, stăruie în inimile noastre, conturate într-o statuie spirituală ireproşabilă. El a ştiut să lase urme durabile pe nisipul timpului, deoarece a iubit viaţa şi ca pe un dar, şi ca pe o minune, aventurându-se atât de promiţător pe tărâmul creaţiei literare, realizând fresce de cuvinte purtând sigiliul veridicităţii.

EMIL SIMION

Un comentariu

  1. Rosnitche Grigore says:

    Fiind udeștean, mă măndresc cu personalitățile care prin acțiunile lor au făcut cunoscut satul Udești, dincolo de apa Sucevei.
    Mircea Motrici are un loc binemeritat în „panteonul” fiilor satului Udești prin întreaga sa activitate publicistică, de reporter radio, de promovare a spațiului bucovinean și nu numai.
    În adolescență, am avut fericitul prilej să îl cunosc pe Mircea Motrici ca pedagog la unul dintre liceele sucevene, acolo unde și-a început povestea de dragoste cu viitoarea soție.
    Mă bucur mult că sunt oameni, precum domnul Emil Simion, care mențin vie flacăra neuitării.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI