O invitaţie la lectură şi meditaţie:

Reflecţie la o monografie a unei comune rurale cu elemente de geografie, de istorie şi dezvoltare durabilă (II)

Cap. IV – Instituţiile educative care au asigurat dezvoltarea spirituală: biserica şi şcoala (p. 181-274).

Bisericarelevă autorul, Constantin Cojocariu – a fost „prima instituţie care a apărut şi şi-a asumat rolul educativ şi luminarea spirituală în societate, odată cu formarea poporului şi limbii române”.

Din dania celor două documente, din 1488 şi 1490, subînţelegem că „biserica din Zamostea era cu popă”. Legendele locale, tradiţiile, relatările bătrânilor vorbesc deja de-un „schit de lemn”, iar biserica „Zamostea din ţinutul Sucevei – aflăm despre un document din 1623”, care relatează despre „biserica închinată episcopiei din Rădăuţi” (p. 182).

Autorul identifică în documentele medievale că, de pildă, la 1780 era „la Zamostea, preotul Constantin” (p. 182). La 1832 erau „la Zamostea, şapte preoţi”, iar satul „Ruşii lui Ciomârtan – din aceeaşi comună – doi preoţi” (p. 182). Sunt identificate şi publicate imagini cu Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Zamostea, veche de peste două secole, capela „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Corpaci, Biserica „Naşterea Maicii Domnului” din Ciomârtan sau cele „din Nicani”, din 1925 şi 2004 (p. 188-189).

Prima şcoală primară apare la Zamostea abia în 1860 (p. 191). După Marea Unire, odată cu extinderea şcolarizării la 7 ani, apar şi şcoli în toate satele comunei şi din 1924 şi o şcoală de fete (p. 194).

Imagini cu şcolile din toate satele comunei, grafice şi tabele cu frecvenţa elevilor, listele cu cadrele didactice, concluzii şi informaţii privind asigurarea bazei materiale sunt completate cu datele oferite de recensământul din 1930 privind „ştiinţa de carte”. La mijlocul epocii interbelice – de pildă – comuna Zamostea avea o populaţie de 2.780 de persoane în vârstă de peste 7 ani, din care erau „ştiutori de carte 2.941 persoane masculine şi 495 feminine, iar 1.342 neştiutori de carte” (p. 209).

La un proces de alfabetizare s-a trecut abia după 1948. În 1949, comuna Zamostea avea la şcolile din comună 19 cadre didactice, dintre care 14 calificate (79%) şi 5 necalificate (21%).

În 1971 s-a construit un local modern, cu etaj şi 8 săli de clasă, atelier şcolar şi o grădiniţă de copii în centrul comunei.

După Decembrie 1989, aşa-zisa revoluţie, învăţământul intră într-o anumită criză. Se desfiinţează treapta I de liceu. Se introduce clasa 0 pregătitoare. S-a renunţat la manualul unic şi s-au introdus manuale alternative, cu multe nepotriviri şi cu destule controverse. Se modifică şi metodologia de predare – învăţare – evaluare, reintroducându-se „metodele interactive”, pe lângă cele clasice. Se introduce calculatorul. Numărul elevilor – şi al claselor – scade simţitor, încât în multe sate şcolile se desfiinţează pentru prima dată în istoria României – din cauza migrării masive a tineretului în Vest şi scăderea natalităţii – încât la Zamostea – constată autorul – „performanţele şcolare ale elevilor sunt sub cele realizate în perioada anterioară” (p. 213).

Din 2019-2022 în comuna Zamostea se desfiinţează şcolile din toate satele şi rămâne o singură unitate de învăţământ, cea din centrul comunei Zamostea, „cu o populaţie şcolară de: 82 copii înscrişi la grădiniţe şi 271 elevi la învăţământul preuniversitar (clasele I-VIII) şi cu 27 de cadre didactice” (p. 214).

Capitolul acesta conţine o impresionantă listă cu personalităţi din satele comunei Zamostea – 115 persoane şi subcapitolul „Activitatea cultural-artistică” (257-273).

În cap. V – Deplasarea unei părţi a populaţiei comunei Zamostea pe teritoriul actualului judeţ Botoşani (p. 274-380) tratează Reforma agrară din 1864 şi relaţiile agrare la sfârşitul secolului al XX-lea, cuprinzând numeroase tabele oficiale ale ţăranilor „înainte de legea agrară şi după aplicarea ei” din comuna Zamostea, pe sate (p. 275-317) şi „Deplasarea unei părţi din populaţia satelor comunei pe teritoriul judeţului Botoşani” în urma împroprietăririi din 1921-1923, prin repartiţii la terminarea studiilor, în căutarea unui loc de muncă, prin căsătorie etc. şi descendenţii acestora – din satele Badragi, Ciomârtan, Cojocăreni, Cârpaci, Lunca, Vicani, Răuteni, Zamostea; cetăţenii plecaţi temporar pentru studii, muncă şi alte situaţii; alte situaţii (p. 319-350) şi… Oameni de neuitat şi contribuţia acestora la activitatea de dezvoltare economică, socială şi culturală a judeţului şi a României – circa 20 de personalităţi, între care şi autorul acestei lucrări (p. 355-379).

Capitolul VI – Dicţionarul/Lista toponimelor de pe teritoriul comunei Zamostea (p. 380-386).

Autorul explică toponimele în următoarea ordine a satelor: Badragi, Ciomârtan, Cojocăreni, Corpaci, Lunca, Nicani, Răuţeni, Tăuteşti, Zamostea.

Bibliografie (p. 387-390)

Abrevieri (p. 391-392)

Postfaţă (p. 393) în care autorul adaugă câteva concluzii: „care să-l conducă pe cititor la definitivarea propriilor concluzii şi descoperirea punctelor forte ale prezentei lucrări” (p. 393).

Autorul îşi exprimă nemulţumirea de-a nu fi putut completa această lucrare, fiindcă la Arhivele Naţionale de Istorie „unele documente sunt preluate pentru înregistrarea lor pe bandă magnetică”. Lipsesc unele „date statistice legate de demografie” sau de „numărul de animale”, dar şi privind alte aspecte.

Autorul spune că „punctul forte al lucrării sale” este că ea „continuă seria de lucrări deschisă de învăţătorul Grigore Prisăcaru, profesorul Niculai Bejinaru şi economistul Haralambie Enache în 1997 şi 2011” (idem).

Mulţumeşte primarului în funcţie, Vasile Al. Haliucprimar la Zamostea între anii 2012-2016 şi 2016-2023 (p. 220) – care l-a ajutat „la culegerea de informaţii, împreună cu alţi consăteni, ingineri, profesori, bibliotecari, iar alţii – şi numărul lor e relativ mare – la tipărirea ei, prin efortul financiar: Gloria-Rodica Cojocariu, Mihaela Cătălina Bucătaru, Adrian Romeo Bucătaru, Luminiţa Cojocaru, Andrei Cozmin Bucătaru, Maria Iulia Cojocaru, Alexandru George Bucătaru şi Viorica P. Cojocaru (p. 393).

Ultima rubrică: Anexe (p. 394-428) ni se pare şi ea foarte valoroasă. Cuprinde 11 anexe – din care vom mai cita: 1) Harta solurilor comunei, cu bonitarea (stabilirea calităţii) terenurilor; 2) Legenda hărţii unităţilor de soluri din comună – cu clasa, tipul de sol, suprafaţa; 3) Documentul din 15 martie 1490 dat de Ştefan cel Mare din Suceava; 4) Traducerea acestuia; 5) Repertoriul arheologic al comunei Zamostea; 6-7 (idem); 8) Un memoriu al locuitorilor din comuna Zamostea din 14 mai 1898, cu numele locuitorilor care aveau fântâni – erau, în total, în comună, 315 fântâni; 9) Harta austriacă – din 1910 (care e prea întunecată şi ilizibilă); 10) Lista locuitorilor îndreptăţiţi la împroprietărire în conformitate cu Legea 187/1945 şi 11) Lista firmelor din comuna Zamostea între anii 1991-2021; aceasta este semnificativă. Între 1991-2007 s-au creat la Zamostea 32 de firme – din care 25 au fost radiate şi au dispărut la 1-2 ani, iar 7 au supravieţuit.

Între 2007-2021 s-au înfiinţat 36 de firme, din care două au sucombat, iar 34 au rămas, la care s-au adăugat 7 din etapa 1991-2007, deci, în 2023, în comuna Zamostea funcţionează 41 de firme.

***

Impunându-se ca unul dintre cei mai buni specialişti – între slujitorii şcolii la istorie şi geografie –din lumea rurală, în comuna Corni, dar şi în cadrul judeţului vecin, Botoşani, profesorul Constantin P. Cojocariu n-a voit să rămână mai prejos decât fii comunităţii Zamostea.

Angajându-se încă din timpul studiilor sale universitare să culeagă informaţii despre comuna sa natală, cercetând colecţii de documente, lucrările specialiştilor, publicaţiile vremii, marile biblioteci, monografiile ce s-au redactat şi publicat despre Zamostea, o vastă reţea de anuare, Monitoare oficiale, mărturii locale şi centrale etc., el a elaborat cea mai complexă şi qvasiexhaustivă lucrare ştiinţifică despre comunitatea rurală din Zamostea, din epoca celor dintâi mărturii arheologice până în zilele noastre.

Fără a putea fi completă – cum însă şi autorul apreciază în Postfaţă (mai ales datorită sustragerii unor documente spre a fi puse pe benzi magnetice, în procesul firesc al unei mai bune folosiri) – el a reuşit să ofere cititorilor şi specialiştilor cea mai serioasă şi riguroasă carte ştiinţifică despre Zamostea, pământul şi oamenii acestei unităţi administrativ-teritoriale.

Din lucrare se desprinde aceeaşi constatare pe care o făcea la vremea sa patriarhul istoriografiei româneşti, Nicolae Iorga: satul a fost şi a rămas cea mai bogată pepinieră de cadre profesionale pentru ţară.

Cu emoţia şi grija părintească a celui ce i-a fost cândva profesor, îndemn cititorii să citească o astfel de lucrare şi să zăbovească cel puţin asupra uneia din ideile majore ale cărţii.

A conduce, a coordona şi îndruma activitatea oamenilor dintr-o unitate administrativ-teritorială este o artă şi o ştiinţă: să înveţi să cunoşti, să stăpâneşti tainele, calităţile şi limitele naturii, să-i aduni pe oameni şi să-i ajuţi să folosească în condiţii optime pământul, apele, pădurile, să-i convingi pe tineri să nu mai plece în Vest, fiindcă aici, unde se odihnesc moşii şi strămoşii lor, găsesc tot ce le poate aduce hrana şi fericirea, cunoscând, învăţând şi utilizând tot ce are din belşug pământul nostru.

Un comentariu

  1. Beldianu Spiridon says:

    Respect persoana d-ului prof.Iacobescu, dar la o citire fugara am gasit mai multe erori voite sau nevoite dar existente in comentariu. si care probabil vin de la autorul monografiei,Astfel apare in articol ca localul nou de scoala ,atelierul scoala si gradinita s-au construit in anul 1971.Eroare totala.Constructia scolii noi a inceput in 1976 si a fost data in folosinta in 1978.Atelierul scoala a fost construit in 1979-1980 iar gradnita
    intre 1982 si 1984. Apare in mod eronat ca unul din autorii vechii monografii este Neculai Bejenariu si nu Mihai Bejenariu Autorul probabil a dorit ca aceste constructii sa nu apara in perioada mandatului unui anume director si ma intreb cat de credibile sunt datele din aceasta monografie daca autorul se preteaza la asemenea jonglerii.Si asta numai la o citire fugara.Nu contest partea de istorie si geografie locala, dar nu pot sa nu observ ca mai bine de 50% din continut este luat din monografia veche iar o mare parte este dedicata nu Zamostei si zamostenilor ci familiei autorului si a altor persoane care n-au nici o legatura cu Zamostea.. Cred ca d-l Prof.Iacobescu s-a bazat pe buna credinta a autorului, care numai de buna credinta nu poate fi;, invinovatit,.fiind adeptul principiului-scopul scuza mijloacele- mai vrea sa mai publice o carte si a facut-o in dauna padurii.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI