La 5 martie 2023, în Cimitirul Central din Cernăuţi a avut loc oficierea unui parastas la 180 de ani de la naşterea renumitului pictor bucovinean Epaminonda Bucevschi (1843, Iacobeni, judeţul Suceava – 13 februarie 1891, Cernăuţi).
Slujba de pomenire la mormântul pictorului a fost oficiată de părintele Cristofor de la capela mitropolitană la care au participat câţiva reprezentanţi ai comunităţii româneşti din Cernăuţi: Vladimir Acatrini, preşedintele Societăţii Bibliotecarilor Bucovineni, Alexandru Munteanu, preşedintele Asociaţiei cultural-sportive „Ştefan cel Mare şi Sfânt, ”Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina „Mihai Eminescu”, Vasile Răuţ, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, Nicolae Costaş, profesor, ghid la Universitate, Dragoş Olaru, arhivist, Mihai Grosu, jurnalist-fotograf.
Un cuvânt despre viaţa şi opera marelui pictor bucovinean a rostit arhivistul Dragoş Olaru.
În cadrul ceremoniei religioase au fost pomeniţi şi Mitropolitul Visarion Puiu (27 februarie 1879 – 10 august 1964) – 100 de ani de la înscăunarea lui ca Episcop al Hotinului şi Iraclie Porumbescu (9 martie 1823 – 13 februarie 1896) – 200 ani de la naştere.
Manifestarea s-a desfăşurat din iniţiativa şi cu sprijinul Societăţii Bibliotecarilor Bucovineni, preşedinte Vladimir Acatrini, şi al Asociaţiei cultural-sportive „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, preşedinte Alexandru Munteanu.
„Rembrandtul Bucovinei”
180 de ani de la naşterea celui mai mare pictor al Bucovinei – Epaminonda Anibal Bucevschi.
Mihai Eminescu l-a numit pe Epaminonda Bucevschi „Rembrandtul Bucovinei”.
Referitor la originea pictorului Epaminonda Bucevschi, aflăm date sigure de la Eusebie Sorocean, fost profesor de religie la Liceul ortodox din Cernăuţi, care în lucrarea „Pictorul academic Epaminonda Bucevschi” arată că acesta s-a născut în Iacobeni la 3 martie 1843 ca fiu al parohului de acolo Dimitrie şi al soţiei sale Paraschiva.
De la vârsta de 5 ani creşte în satul Ilişeşti, unde tatăl său, părintele Dimitrie Bucevschi, ajunge paroh, şi unde avea să înfiinţeze o şcoală primară, la care în decursul timpului avea să înveţe Simion Florea Marian, viitorul părinte membru al Academiei Române, Ciprian Porumbescu, Filaret Doboş ş.a.
După ce termină şcoala primară în 1854, Epaminonda Bucevschi urmează cursurile gimnaziale la Cernăuţi, Beiuş şi Blaj. Urmând dorinţa părintească, tânărul Bucevschi se înscrie în toamna anului 1863 la Seminarul clerical din Cernăuţi şi, în paralel cu studiile teologice nu renunţă la talentul său, iar timpul liber îl dedică artei, primul care i-a dat îndrumări artistice specializate, recunoscându-i talentul, fiind pictorul vienez Carol Arendt, cel ce zugrăvise iconostasul Catedralei din Cernăuţi în perioada 1863 – 1864.
Între 1868 – 1874 este bursier la Academia de Arte Plastice din Viena, studiind cu Karlk Blass, Wurzinger şi Josef Ritter von Führich, iar apoi cu profesorul Anselm Feuerbach. Între 1867 – 1870 a pictat iconostasul Bisericii de piatră din Straja. În 1871 realizează decoraţiunile exterioare de la Putna pregătind, astfel, un decor adecvat pentru cea dintâi manifestare politică a românilor bucovineni. La intervenţia mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici, Epaminonda Bucevschi este angajat pictor diecezan la Cernăuţi, unde se va îndeletnici, în principal, cu pictura bisericească, fiind iniţiatorul unei noi ordini iconografice. Prima apreciere a talentului său deosebit vine din partea Academiei de Belle Arte din Viena, care îi acordă, în 1872, premiul I pentru cele mai bune studii. Devine membru al societăţii „Albrecht Dürer” din Viena.
În oraşul muzicii, Epaminonda Bucevschi deschide un atelier de pictură, unde lucrează icoane, compoziţii, rococouri, maiole, portrete. Aici, la Viena, avea să lege strânse prietenii cu mulţi tineri aflaţi la studii între aceştia Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu T.V. Ştefanelli Alexandru Chibici-Revneanu, Samuil Isopescu, fraţi Mandicevchi ş.a. Un moment important în viaţa lui Epaminonda Bucevschi a fost Serbarea de la Putna – 1871, el fiind cel care a creat un mediu impresionant din punct de vedere estetic – aşa după cum este consemnat în amintirile multora dintre cei prezenţi, A.D. Xenopol, I. Slavici s.a. Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici avea să-l numească pictor diecezan, calitate în care a decorat câteva din sălile Reşedinţei mitropolitane din Cernăuţi.
Astfel, în Salonul Roşu, Bucevschi i-a portretizat în mărime naturală pe foştii mitropoliţi ai Bucovinei, iar în Salonul Albastru a zugrăvit portretele foştilor episcopi ai Bucovinei de la Dositei Herescu la Evghenie Hacman. În septembrie 1881, Epaminonda Bucevschi se întâlnea la Cernăuţi cu Episcopul Melchisedec Ştefănescu, discutând despre portretul lui Ştefan cel Mare din Tetraevangheliarul de la Humor, pentru ca doi ani mai târziu, la comanda episcopului de Roman, Epaminonda Bucevschi să execute la Viena portretul lui Ştefan cel Mare în mărime naturală, lucrare expediată în 1884 la Roman, în prezent aflându-se la Muzeul de Istorie din Roman. Asemenea surorii sale, Elena, şi a multor alte personalităţi din acele timpuri, Epaminonda Bucevschi s-a îmbolnăvit de ftizie (tuberculoză), ale cărei prime semne se fac vizibile în Viena, în perioada în care lucra la icoanele pentru iconostasul Catedralei din Zagreb.
Pe acest fond de oboseală cronicizată, Bucevschi încearcă să-şi refacă sănătatea şubrezită şi se retrage în toamna anului 1890 la Poiana Stampei, unde va sta 3 luni, apoi se reîntoarce la Viena şi în cele din urmă la Cernăuţi, unde îşi termină călătoria în această lume la 1/13 februarie 1891, fiind înmormântat în cimitirul Horecea.
Pictează sau restaurează zeci de biserici: Poiana Stampei, Gura Humorului, Catedrala episcopală din Rădăuţi, Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi etc. Pictează scene cu pronunţat caracter idilic, portrete de factură realistă, abordează compoziţia istorico-mitologică.
Din însărcinarea Academiei Române cercetează şi stabileşte adevărul istoric cu privire la adevărata înfăţişare a lui Ştefan cel Mare, în conformitate cu portretele din picturile existente din nordul ţării.
Lucrări semnate de Epaminonda Bucevschi se află în muzeele din Cernăuţi, Suceava, Câmpulung, Rădăuţi şi la Fundaţia Culturală „Leca Morariu”.
Potrivit datelor oferite de biobibliografiile dedicate lui Epaminonda Bucevschi, acesta ar fi zugrăvit peste 40 de iconostase în bisericile din Vicovul de Jos, Straja, Bilca, Moldoviţa, Stupca, Poiana Stampei, Gura Humorului, Iaslovăţ, Frătăuţii Vechi, Bălcăuţi, Pârteştii de Jos, Suceava, Bălineşti, Ilişeşti etc.
Epaminonda Bucevschi a avut sincere prietenii cu fraţii Mandicevschi, originari din satul Bahrineşti, unde tatăl lor Vasile Mandicevschi a fost preot.
Este important că în biserica veche din Bahrineşti, care a fost dăruită de comuna Vicov de Jos la 1883, se păstrează două icoane alee lui Epaminonda Bucevschi. Această informaţie o aflăm din inventarul bisericii, care se păstrează în Arhiva de Stat din Cernăuţi: „Inventarul bisericii gr.-ort. cu hramul Prea sântei Treimi 1888 – 1930, din enoria Bahrineşti, zidită la 1777 în Vicovul de jos, transportată şi clădită 1880, sânţită la 4/16 Iunie 1883 de la 3/16 Iunie 1905 pe cînd parohul Isidor Paşcanu predă biserica nou denumitului paroh Ştefan Cepişcaî. În Adaosul din anul 1891 sub No 92/93 găsim înregistrate două icoane a Mântuitorului şi Maicii Domnului pictate de Epaminonda Bucevschi. Trebuie să menţionăm că aceste icoane sunt litografiate la Viena imediat după decesul pictorului.
Acest inventar este important pentru noi, bahriniştenii, fiindcă aici putem găsi multă informaţie din istoria Bisericei vechi. Toată această listă va fi publicată în cartea „Biserica de lemn „Sfânta Treime” din Bahrineşti 1774 – 1940”.
Trebuie de menţionat că la Muzeul de Artă din Cernăuţi este deţinătorul a şapte tablouri ale pictorului Epaminonda Bucevschi: Portretul tatălui lui Dimitrie Bucevschi; Portretul unui bătrân; Portretul unui preot (arhimandritul Blajevici); Portretul lui Vasile Shtefaniuc din Siret; Portretul soţiei lui Vasile Shtefaniuc; Portret feminin; Portretul preotului Epifanie Bacinschi.
Drd. ACATRINI VLADIMIR,
Cernăuţi
Comentarii