In memoriam

Ofiţerul şi poetul Alexandr Dovbuş a plecat spre alt hotar

Pe ofiţerul de poliţie Alexandr Dovbuş, din Cuciurul Mare, l-am cunoscut ca poet şi traducător.

Cu peste vreo 10 ani în urmă, bibliotecara-şefă a bibliotecii din Cuciurul Mare, fostul raion Storojineţ, doamna Natalia Bevţic, ne-a poftit pe mai mulţi oameni de creaţie din regiune la o întâlnire în biblioteca sa.

Ştiam că organiza mereu întâlniri şi prezentări de carte pentru comământenii săi vestiţi; unul dintre ei a fost regretatul publicist, folclorist, etnograf, muzeograf Mircea Mintenco.

De data aceea am avut o întâlnire cu ofiţerul de poliţie originar din acest sat Alexandr Dovbuş. În afară de serviciul său, Alexandr Dovbuş mai avea o îndeletnicire, mai rar întâlnită printre confraţii săi. Scria poezii. Am descoperit atunci poeziile sale pline de dragoste şi afecţiune faţă de meleagul drag, de ţară, de oamenii apropiaţi, de literatură, cultură, civilizaţie.

Ce m-a surprins a fost că ştia şi limba română, deşi era destul de tânăr pe atunci, puţin trecut de 40 de ani. Mai mult chiar, mi-a mărturisit că poetul său îndrăgit era chiar marele clasic al literaturii române Mihai Eminescu.

În cartea pe care a prezentat-o atunci sunt câteva dintre aceste traduceri: „La Steaua”, „Peste vârfuri”, „Şi dacă”. „O, mamă”.

A făcut o traducere literară perfectă. S-a înscris, astfel, în rândurile traducătorilor din toate timpurile şi în diferite limbi ale nemuritorului vers eminescian.

Mi-a dăruit cu autograf cartea pe care a semnat-o. Pe urmă i-am prezentat cartea, dar şi am scris în presa românească şi cea ucraineană despre evenimentul în cauză.

Ne-am mai întâlnit cu Alexandr Dovbuş şi la alte măsuri literare la Cuciurul Mare. Era un om cult, erudit, citit, bine educat.

Pe urmă schimbările ce au intervenit în viaţa noastră, legate fie de problemele cotidiene, pe urmă de pandemie, acum de război, ne-au cam separat pentru o vreme de aceste întruniri literar-culturale la care asistam cu plăcere.

Şi iată că, pe neaşteptate, vestea neagră a ajuns la noi toţi. Ofiţerul în rezervă, deja, poetul şi traducătorul Alexandr Dovbuş, după o boală grea (nici nu ştiam că se îmbolnăvise), la doar 55 de ani, a părăsit această lume.

A rămas unica fiică, Nadejda, căreia i-a dedicat cartea respectivă, fără tatăl grijuliu şi iubitor, soţia Natalia, văduvă. Apropo, amândouă au fost atunci prezente la întâlnirea despre care vorbeam mai sus. Probabil că şi părinţii (sper să fie măcar ei în viaţă, încă), cărora le-a mulţumit în carte pentru sprijinul financiar acordat, dar şi numeroşii săi prieteni, foştii colegi de serviciu, sătenii, cunoscuţii.

A plecat dintre noi un om talentat şi bun la suflet. Mare este durerea familiei, dar şi a tuturor celor care l-au cunoscut.

Nu ne rămâne decât să ne rugăm la bunul Dumnezeu pentru sufletul său, să aibă odihnă veşnică pe meleagul veşniciei. Bunul Dumnezeu să-i întărească pe toţi membri familiei, să le dea puteri şi sănătate să poată trece peste această mare durere. Iar amintirea sa va rămâne veşnică pe acest pământ.

ELEONORA SCHIPOR

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: