Sus inimile la Voroneţ

Locul odihnei de veci al Primei Stareţe a Sfintei Mănăstiri Voroneţ este acoperit sărbătoreşte cu zambile, primule, trandafiri. Farm. Maria Olar, preşedinta Fundaţiei „Leca Morariu” Suceava, dr. Alis Niculică, de la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, şi cu mine aprindem candelele noastre lângă lumânările şi candelele care ard deja şi le alăturăm pe rama de piatră un buchet de crizanteme albe. Cad fulgi de nea, piciorul se scufundă în zăpada din jur, dar mormântul este ocrotit de flacăra lor, de respiraţia caldă a florilor şi a brăduţilor din chenarul de lână, şi ea caldă, proaspăt ţesut de Victoria Platon, mama Stareţei de acum, stavrofora dr. Gabriela Platon. Nemaivorbind de Tricolorul coroanei, întotdeauna în măsură să încălzească şi să apere o inimă de român cum a fost a neuitatei stavrofore Irina Pântescu de la a cărei plecare la Domnul, marţi, 7 martie 2023, se va împlini anul. Suspinăm: tuturor ne este dor de ea. Tuturor şi atât de mulţi, încât ne întrebăm oare cât de devreme au ajuns cei care au umplut paraclisul ca un zid de nestrăpuns. Şi în faţa ecranului de sub streaşina lui, pe care se poate urmări Sfânta Liturghie, o mulţime de credincioşi dublează mulţimea celor dinăuntru. Toţi ascultă cu atenţie, dar, desigur, cea mai atentă este Măicuţa stareţă dintâi, Irina Pântescu: de aceea a dorit să se odihnească lângă paraclis. Peste capetele câtorva bărbaţi se înalţă cele ale copilaşilor lor ţinuţi în braţe. „Sus să avem inimile!” se aude plin de căldura credinţei glasul respectat şi iubit al Preasfinţitului Damaschin Dorneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, care ne reaminteşte că Irina este cunoscută şi cinstită pentru curajul repunerii icoanelor în biserici drept Sfânta Irina – Împărăteasa icoanelor.

Suntem în prima duminică din post, Duminica Ortodoxiei, în care se celebrează biruinţa Bisericii asupra tuturor ereziilor. Glasul de argint al Stareţei Gabriela, care a ritmat rostirea împreună a Crezului, care a condus prin dăruirea cântării cântarea Tatălui nostru împreună, dă citire acum Pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Este o lecţie de istorie şi o reamintire a drumului presărat cu dificultăţi şi încercări pentru izbânda dreptei credinţe.

Pomenirea Primei Stareţe în paraclis este urmată de Parastasul pentru un an de la strămutarea sa la cele veşnice. Lumea care i-a înconjurat mormântul în cuviincioasă tăcere, ca să-l audă mai bine pe Preasfinţitul Damaschin, are ceva de zid de cetate, ceva din grosimea şi trăinicia zidului ridicat să apere comoara Bisericii Voievodale de bătaia crivăţului şi de valurile furtunilor, pentru finalizarea căruia se zbate obştea în frunte cu stareţa sa, bizuindu-se şi înzecindu-şi puterile la gândul sprijinului binecuvântat al Înaltpreasfinţitului Calinic, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Da, un zid de vii şi frumoase amintiri, de nobile sentimente, condensate în câte un oftat înlăcrimat-zâmbitor, plin de afecţiune: „Măicuţa, draga de ea!”. Şi în tonul cu care colegul nostru Constantin Ciofu spune: „Este doar sărbătoare! Sărbătorim un an de la naşterea sa în cer!”. Şi în mişcare care ne apropie, în nădejdea care ne uneşte a veşniciei sale pomeniri în Împărăţia Domnului. Îi mai privesc o dată chipul de pe cruce de dincoace de flacăra vegetală a mâţişorilor care ard într-un pui de salcie, apoi mă priveşte de pe peretele paraclisului împreună cu Doamna Profesoară, Carmen Cornelia Balan, înduioşate amândouă de ghioceii care şi-au înălţat creştetul de sub zăpadă şi pe care mă feresc să nu-i ating în pasul cu care mă alătur Procesiunii Icoanelor. Şi Stavrofora Elena Simionovici le simte privirea şi zâmbeşte, ţinând în mână un ciocănel de bătut toaca precum un mănunchi din vestitorii florali ai primăverii. Dar bătaia de toacă vine de mai departe, de la începutul procesiunii cu Sfânta Cruce în faţă, cu steaguri şi icoanele mari, cu soborul de preoţi şi diaconi, şi cu mulţimea parcă nesfârşită a credincioşilor. Cu lumânări şi minunate ştergare din părţile Bucovinei şi mai ales, fiecare, cu o icoană la piept, în dreptul inimii, darurile Stavroforei dr. Gabriela, stareţa de acum, şi ale obştii sale pentru cei care au venit să împărtăşească împreună bucuria Duminicii Ortodoxiei şi a pomenirii Stareţei dintâi. I-am văzut mai devreme sau îi zăresc acum pe ES Irina-Loredana Stănculescu, consul general al României la Cernăuţi – încă o Irina, îmi spun cu gândul la înţelesul acestui nume venind din grecescul Eiréna – Pace –, dar şi cu un tremur al sângelui, cu o oprire a respiraţiei: vine, şi Excelenţa Sa, ca şi Elena Nandriş din Mahala, şi Lazăr Fialcovschi din Plaiul Cosminului (Molodia), primari de bună amintire a acestor aşezări, din nordul Bucovinei, dintr-o lume a războiului şi a suferinţei pe care a generat-o. În acelaşi timp, prezenţa lor la parastas înseamnă şi o Bucovină reunită, Bucovina întreagă, cum a fost Voroneţul şi în anii Stareţei dintâi şi cum continuă să fie şi acum. Apoi pe prof. Mioara Gafencu, cu fiul, prof. Sorin Gafencu, şi cu farm. Maria Mitocaru, deopotrivă nume pe cărţi, din Fălticeni, cu braţele pline de orhidee şi de lalele albe: orhidee pentru Măicuţa stareţă, lalelele ca să încălzească lespedea funerară a Stareţului dintâi, Sfântul Daniil Sihastrul, din ctitoria lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Şi, desigur, pe prof. univ. dr. Sanda-Maria Ardeleanu şi dr. Mihai Ardeleanu, din Suceava, şi pe soţii Elena şi Vasile Balan, cumnata şi fratele, „Balanii cei frumoşi”, cum le spunea cu drag Carmen Cornelia Balan, apropiaţi ai stareţelor dintâi şi de acum şi ai obştii lor de neclintit în faţa crivăţului vremurilor cum se ridică şi acest zid de miazănoapte al bisericii voievodale, cum se păstrează la apus şi Icoana Judecăţii de Apoi, în faţa cărora are loc popasul îndătinatelor ectenii. Sunt ascultate cu atâta sfială, reculegere şi respect, încât poţi să auzi primăvara urcând în sevele copacilor şi bâzâitul de bondar al dronei lui Constantin Ciofu.

Victoria Platon îşi acoperă faţa cu palmele: nu ştiu dacă îşi ocroteşte astfel bucuria că a fost sărbătorită cu un imens coş de flori la a 83-a aniversare sau emoţia stârnită de gestul ES Irina-Loredana Stănculescu, consulul general al României la Cernăuţi, de a îndepărta atent, cu grijă, zăpada de pe chenarul de lână cu brăduţi, ţesut de ea până în târziul nopţii dinaintea sărbătorii.

Cu ochi luminoşi, Stavrofora dr. Gabriela Platon, stareţa Sfintei Mănăstiri Voroneţ, ca întotdeauna de un an, se întreabă, deşi ştie răspunsul, dacă Măicuţa stareţă este mulţumită. Cum să nu fie?! Mai mult, minte deschisă, spirit modern, este mulţumită şi de titlul acordat fiicei sale duhovniceşti acum două zile la Gala suceveană a Femeilor de succes, prima monahie, după câte îmi amintesc, distinsă cu acest titlu, după cel decernat post-mortem Maicii Benedicta – Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga.

Cu icoana la piept, aud bătaia celestă a inimilor Maicii Domnului şi Pruncului Sfânt. Sus inimile spre cerul credinţei la Voroneţ!

DOINA CERNICA

Foto: CONSTANTIN CIOFU

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI