Alzheimer. În fiecare dimineaţă, un domn în vârstă de 80 de ani se ducea să ia micul dejun cu soţia sa într-o cafenea mică şi cochetă. Într-o zi, proprietarul l-a întrebat pe bătrân: Vă rog, de ce se află soţia dumneavoastră la azilul de bătrâni? El i-a răspuns: Pentru că are boala aia groaznică, Alzheimer!… – Şi ar fi foarte tristă dacă într-o dimineaţă nu v-aţi duce după ea ca să luaţi micul dejun împreună, în oraş, l-a întrebat proprietarul? – Ah, nu! Soţia mea nu mă mai recunoaşte de cinci ani şi nu ştie cine sunt… Cu mare mirare, zice cel care era proprietarul: – Şi cu toate că nici măcar nu ştie cine sunteţi, totuşi o aduceţi aici în fiecare dimineaţă, pentru ca să luaţi micul dejun împreună? Bătrânul domn s-a uitat adânc în ochii lui, a zâmbit puţin şi a spus: Ea nu ştie cine sunt eu, dar eu ştiu cine este ea şi mai ales cine era ea până acum câţiva ani pentru mine…
Companie. Sună telefonul unui bărbat carantinat acasă: Bună ziua, sunt Alina, de la compania de telefonie. V-ar plăcea să vă schimbaţi compania? – Sigur, cum să nu!? – Ce companie aveţi acum? – Păi… pe nevastă-mea şi, mai nou, pe soacră-mea…
Conjugală (de pandemie). Domnule poliţist, ascultaţi-mă şi pe mine, vă rog. De ce atunci când Tom îl loveşte pe Jerry cu o tigaie este umor, dar, dacă eu îl lovesc pe soţul meu cu o tigaie în cap, e tentativă de omor!?
Dilemă. – Frumoaso, vrei să vii acasă la mine şi să…? – Sper că nu eşti un pervers din ăla care vrea să ne uităm la televizor!?
Ecologie. A te mărita cu un bărbat divorţat denotă o atitudine responsabilă ecologic: într-o lume în care trăiesc mai multe femei decât bărbaţi, trebuie să te implici personal în acţiunea de… reciclare.
Eject. Dacă e creştineşte acceptată consolarea finală că „acei mai buni pleacă primii”, oare de ce ejacularea precoce furnizează atâtea nemulţumiri şi reproşuri tuturor celor implicaţi?
Fierbinţeală. Ea (excitată, doritoare): Iubi, vino, mă simt atât de fierbinte…! El: Hopa! Nu-i OK… Ia du-te tu mâine şi fă-ţi, întâi, testul COVID! Noapte bună, iubito!
Gioconda. Academia Franceză a hotărât că şi Gioconda (Mona Lisa, după alţi autori) ar trebui vaccinată… Deşi ea are… peste 400 de ani! Bref: nu vă temeţi de vaccin!
Holeră. Înainte umbla holera pe pământ şi, ca să scăpăm de ea, iacă ce-i făcea: se apuca o femee, lua cânepă şi o torcea, o năvădea şi o teşea şi făcea cămaşă din această pânză, care o punea într’un par la marginea satului. Când venea holera la satul nostru, dacă găsea cămaşa la marginea satului o lua şi pleca. Altfel nu scăpai de ea. Într’un sat, dacă a văzut că nu mai scapă de holeră, oamenii au luat un băiat voinic, i-au făcut o groapă în pământ, adâncă cât el şi strâmtă, aşa ca să poată sta un om în picioare. Au luat apoi băiatul, l-au pus în groapă şi au pus pământ peste el de viu şi el a murit acolo. Aşa a scăpat satul de holeră. (I. A. Candrea şi Ovid Densuşianu, „Din popor”)
Infidelitate. Experţii estimează că virusul a diminuat cu 99% rata infidelităţii conjugale.
Mariaj. Ar trebui ca toţi cei ce suntem izolaţi, în carantină, să ieşim pe balcon pentru a-i aplauda pe cei care au curajul să se însoare în aceste vremuri…
Napoleon (învins de boli, nu de armate!?). „De-a lungul istoriei, bolile infecţioase, epidemice, au jucat un rol esenţial, încă necuantificat, în marile conflicte militare care au schimbat istoria! În 1812, Napoleon a strâns o armată de 500.000 de oameni în scopul de a invada şi îngenunchia Rusia. Dar la sfârşitul lamentabilei campanii militare, doar vreo 3.000 de soldaţi francezi se mai aflau în viaţă. Marea majoritate a deceselor fusese cauzată de tifos şi de dizenterie…, mai multe decât de răni, ori de gerul crâncen al iernii ruseşti…” (Robert M. Swenson, istoric american, 1989)
Oameni. „Există oameni care te ajută să te schimbi. Din oricine în cineva. Există oameni care doar privind înspre tine îţi dau curaj, inspiraţie, sclipire şi şansă. Există oameni cu care realizezi o legătură extrasenzorială ireversibilă şi irepetabilă. Oameni cu aceeaşi vibraţie cu a ta, oameni care îţi dau emoţii puternice încât intri în panică doar dacă îi ai în preajmă. Există oameni care-ţi taie răsuflarea atunci când îşi întind braţele către tine. Sunt cei care nu-şi cer îmbrăţisările înapoi, cei care dau şi atât. Fără alte obligaţii, fără troc de sentimente, fără risipă de orgolii personale. Există oameni care te simt. Dar te lasă să crezi că nu ştiu nimic despre tine. Există oameni care te înalţă, te îmbogăţesc şi te fac să te simţi aristocrat pe de-a-ntregul, până sub piele şi dincolo de zbaterea sângelui. Există oameni care te iubesc la fel cât îi iubeşti şi tu, dar aleg să o facă pe ascuns, cu acea discreţie pe care o întâlneşti doar la graniţa dintre tăcere şi mister. Există oameni dincolo de care se întâmplă minuni şi se fabrică tablete de fericire cu gust de infinit. Există oameni care te învaţă drumul înapoi spre tine, pentru ca mai târziu să te lase acolo de unul singur şi să-ţi admire de departe… „Înălţarea”.
Opinci. „Domnule, eu am purtat opinci. De regulă, opincarii sunt oameni cinstiţi, care n-au bani să-şi cumpere pantofi. Am întâlnit înţelepţi în opinci, am văzut proşti cu joben şi monoclu” (Din piesa de teatru „Pasărea de aur”, după Fraţii Grimm)
Pensie. Într-o zi, un ofiţer bătrân se rugă de Regele Ludovic al XIV-lea să nu-l treacă în rezervă. – Dar eşti destul de vârstnic, i-a spus monarhul. – Sire, a replicat ofiţerul, n-am decât trei ani mai mult decât Majestatea Voastră şi sper s-o mai pot sluji încă 20 de ani. Regelui i-a plăcut răspunsul şi l-a menţinut pe ofiţer în serviciul activ.
„Record”. „Când au murit cei mai mulţi oameni în cel mai scurt timp în istorie? Din acest punct de vedere, Tokyo, cu bombardamentul din martie 1945, ar putea fi primul pe listă. Probabil că mai mulţi oameni şi-au pierdut viaţa într-o perioadă de şase ore în timpul incendiilor din Tokyo decât în orice alt moment din istoria omenirii. În noaptea de 9-10 martie 1945, dacă a existat un loc care putea fi numit «iadul pe pământ», acela a fost Tokyo. Nu nu-mai că bombele cu napalm au distrus o mare parte din oraş, dar aproape 100.000 de oameni au fost ucişi în doar câteva ore. «Superfortăreţele» B-29 au atacat cu bombe incendiare aproape toate marile oraşe ale Japoniei, o ţară cu o densitate mare de construcţii şi de populaţie în mediul urban, unde unde cele mai multe case erau din lemn. Vorbim despre oraşe precum Toyama, în nord, care au fost distruse în proporţie de 90%. Zeci de oraşe au sfârşit prin a arde, cum ar fi 81% din Fukuyama, 86% din Fukui sau 85% din Tokushima. Atacurile nucleare asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki concurează cu atacurile cu bombe incendiare, dar la Tokyo, surprinzător, au fost mai mulţi morţi. Deşi numerele sunt încă oarecum controversate, se estimează că, la Hiroshima, în bombardamentul propriu-zis (şi nu ulterior, din cauza radiaţiilor), au murit între 50.000 şi 100.000 de oameni. La Nagasaki, numărul a fost sub 50.000.” (Incredibilia.ro)
Sfaturi. Sfatul bărbaţilor către femeia altuia: „Distrează-te, iubeşte, trăieşte, că ai doar o viaţă!”. Către nevasta lor: „Tu vezi-ţi de treaba ta!”. P.S. Merge perfect şi dacă am schimba genul emitentului!
Sondaj. 98% din români sunt mulţumiţi de salariile lor. Sondajul s-a făcut pe un eşantion de 465 de persoane din clădirea parlamentului.
Ţărână. O confirmare că toţi suntem şi vom deveni ţărână: cele mai multe particule de praf dintr-o casă provin de la pielea moartă a celor care o locuiesc ori o frecventează. Interesant…
Comentarii