Relaţia dintre conducători şi conduşi este şi a fost sub semnul întrebării: „Ce vor ei, ce vrem noi?”. Sau şi mai simplu: „Cum suntem şi ce cerem noi şi cum ne vor şi ce sunt dispuşi să ne dea, să ne facă!”. Sunt cazuri în care părţile sunt mulţumite de conlucrare, dar cel mai des, fiecare este de părerea că dă mai mult decât primeşte! Apar tensiuni dar, în stil românesc, cea mai dulce răzbunare este „ţepuitul” conducătorului (stăpân, patron, stat, autoritate etc.).
În trecut, clăcaşii care erau la prăşit spuneau: „negru peste verde, cât stăpânul nu ne vede”, iar calitatea lucrărilor şi producţia erau slabe! În socialismul biruitor la oraşe şi sate, expresia favorită a clasei muncitoare şi a ţărănimii cooperatiste era: „ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”! Iar productivitatea era la 1/3 faţă de cea din zona „capitalismului muribund”! Cam asta era relaţia conducători – conduşi pe plan economic!
Pe plan politico-administrativ, până la apariţia democraţiei reale, relaţia era foarte simplă: conducătorii ordonau, conduşii executau! Mai bine sau mai rău! Cu sau fără voie!
La noi, dar şi în tot Estul proaspăt democratizat, s-au produs modificări după 1990! Conduşii au devenit un fel de conducători, prin intermediul sindicatelor (obligatoriu „libere”), schimbând conducerile, crescând salariile şi numărul zilelor de concediu şi scăzând normele de muncă! Efectul a fost o avalanşă de falimente, cu excepţia regiilor de interes local sau naţional, care rezistă şi astăzi producând pierderi imense, practic „găurile negre” ale economiei!
În aceste condiţii putem vorbi despre situaţii diametral opuse în relaţia şef – subaltern în cazul lucrului „la stat” şi „la privat”. Şi tot românul vrea „la stat”, dar şi cu o afacere mascată prin interpuşi!
Şeful „la stat” este numit sau ales politic, rar are obiective de atins în plan economic şi este preocupat să menţină o relaţie excelentă cu „tătucul politic”! Nu este preocupat de eficienţa subordonaţilor, dar este la curent cu „pilele” pe care le are fiecare, pentru că, nu-i aşa?: „Dai într-un câine, dar nu şti al cui este”!
Subordonaţii sunt, ca regulă, mulţumiţi; nu sunt extenuaţi, au timp de cumpărături în perioada programului şi, cei care au relaţii cu publicul, pot spune că „dacă nu curge pică”! Şi multe altele! Să nu se mire nimeni când află că cineva a plecat de la un salariu mare în privat, la unul mai mic de bugetar! Fiţi siguri că nu vor să-şi servească comunitatea, judeţul sau ţara!
Situaţia nu poate fi modificată pe termen scurt – mediu, dar asta nu înseamnă să abandonăm lupta (a lor, nu a noastră!) pentru eficientizarea activităţii bugetarilor! Este de dorit şi foarte posibilă reducerea numărului de angajaţi, inclusiv prin blocarea creşterii salariilor, dar şi a noilor angajări! Numărul agenţiilor poate fi redus la jumătate, iar „schemele” din ministere drastic scăzute!
În alineatele de mai sus am fost serios! Şi foarte visător!
Revenind la viaţa de zi cu zi, trebuie să remarcăm agenda politico-administrativă axată pe lucruri neesenţiale, ce puteau să aştepte, dar şi amânarea, cu un talent rar, a rezolvării problemelor urgente. Astfel, am asistat la promulgarea legii care conferă bujorului statutul de floare naţională! Nu se specifică dacă este bujorul de munte (Călimani!), de câmpie, de grădină sau în obrăjori după o „vizită” la bufet! Fiecare are dreptul de a alege!
Criza gazului metan a mobilizat producătorii (în special americani!) să sporească producţia şi transportul, astfel încât s-a ajuns ca preţul să scadă până la cel din 2021, iar navele să aştepte pentru a fi descărcate (lipsă capacitate în UE!). Încă o dată etica americană a muncii a surclasat scărpinatul în cap al ruşilor şi le-a torpilat intenţiile!
DAN STRUTINSCHI
P.S. De ce consultanţii recomandă celor care decid să amâne la nesfârşit un răspuns şi apoi să nu mai răspundă la telefon? Solicitantul trebuie să se scârbească şi să renunţe? Nu există curajul de a spune da sau nu? Jenant! Lipsă de caracter!!
Comentarii