Noi, românii, admirăm sau criticăm pe alţii! Nu ne vedem „bârna” din ochii proprii decât la comandă sau dacă este „sarcină de partid”! Folclorul modern ne relatează (nu ştiu cât de real!) despre un activist PCR din anii ’50 care a „călcat linia partidului”, iar autocritica obligatorie a început-o cu cuvintele: „Tovarăşi, eu pe lângă lipsuri am şi neajunsuri”! Avea perfectă dreptate, deşi nu asta voia să spună! Foarte rar au fost cazuri de sinceritate în autoevaluare critică! Eu reţin doar mărturisirea tovarăşului Postelnicu: „Am fost un dobitoc”!
Admiraţia, chiar extaziată, sau critica, chiar extremă, când se referă la sportivi, cântăreţi, actori sunt foarte OK şi generează subiecte de dezbatere – controversă ce aduc „sarea şi piperul” socializării! Este excelent să nu fim de acord cu partenerul de discuţie, pentru că dacă am avea păreri identice ne-am plictisi sau am recita un soi de slogan: este foarte bun sau este mizerabil (indiferent cine sau ce!). Unitatea de păreri mă îngrozeşte şi nu o înţeleg – accept decât în zona principiilor de viaţă (libertate, patriotism, familie etc.)! Suntem diferiţi şi este OK! Nici Stalin nu a reuşit să realizeze „unitatea de monolit” în jurul utopiilor ideologice!
Situaţia se schimbă în zona politico/administrativă unde asistăm la admiraţia (aproape inexistentă în prezent!) şi critica fără argumente (este PSD-ist, PNL-ist, PD-ist etc., deci este obligatoriu ticălos!). Trebuie să fie legate clar de o acţiune sau poziţie concretă! Nu sunt doar sfinţi (ar fi sfântul 5%, administratorii ştiu despre ce vorbesc!) şi demoni în rândul decidenţilor! Nu este bine să-i clasificăm în alb şi negru, ar fi mai aproape de realitate griul! Un gri moloz, că tot am făcut praf majoritatea realizărilor „iepocii de aur” (vedeţi ce a rămas din zona industrială din Valea Sucevei; a devenit zonă comercială, majoritar cu capital extern!).
Am cunoscut, probabil şi Dumneavoastră, adepţi ai extremismului în aprecierea politicianului, decidentului! O cunoştinţă pe care o apreciez, declara că: „pentru Vadim mi-aş da şi viaţa”! Foarte bine că nu a fost cazul! O altă cunoştinţă îmi mărturisea că „urăşte din tot sufletul «globaliştii», grupul de la Davos etc.”! Nu sunt sigur că a citit ceva din ceea ce au scris aceşti membri ai „ocultei mondiale”! A preluat poziţia celor care îşi câştigă pâinea foarte albă din a acuza „capitalismul ticălos”, fără a se întreba cine îi subvenţionează! Nu cumva cei din Estul „eliberator”??
În concluzie, soluţia ar fi să admirăm şi critica cu zâmbetul pe buze şi să ne aşteptăm oricând la „dezamăgiri” din partea „idolilor” de moment! Au capacitatea, absolut necesară în politică, de „a ne face din vorbe”! Mare calitate!!
Să ne întoarcem la realitatea cotidiană şi să remarcăm:
Parlamentarii se ocupă de trotinete şi viteza lor de deplasare! Şi copiii au această preocupare! Vedeţi vreo diferenţă între aceste două grupuri de cetăţeni? Eu da! Copiii au şanse să se maturizeze!!
Recunosc că am greşit când am considerat că parlamentarii au prea multă vacanţă! Trebuie lăsaţi să se distreze!! Dormind în Parlament, visează tot felul de prostii pe care la transformă în legi năroade!
A venit şi vremea rea , cu precipitaţii şi s-au înteţit lucrările de reparaţii/construcţii în Suceava. Foarte bine! Astfel decidenţii îşi vor aduce aminte, cu nostalgie, de noroaiele copilăriei de la ţară!
Prin magazine sunt tot felul de produse „cu înlocuitori”, de la alimente la blănuri! Când vom întâlni înlocuitor de înlocuitor?
DAN STRUTINSCHI
P.S. În Afganistan se moare de foame, holeră, frig, apă infestată etc. Guvernul interzice accesul femeilor în parcuri!!! Să aşteptăm alegeri libere pentru înlocuirea acestor „iubiţi conducători”? Aşa este democratic!!!
Comentarii