Un punct de vedere

Crizele românilor, după 33 de ani (V)

…În viaţa noastră trecătoare pe acest pământ, binecuvântat de Dumnezeu numit România, am produs şi livrat multe greşeli. Greşelile sunt omeneşti şi le vom săvârşi întotdeauna. Ne vom întâlni mereu cu lucruri care nu merg. Măsuri eficiente împotriva lor e o ajustare a lor tot timpul, a celor ce nu merg. Important nu este că am comis greşeli, ci incapacitatea de-a învăţa din ele, să ne corectăm. Pe lângă greşelile pe care le săvârşim în viaţă, se produc de către noi şi multe răutăţi. Unele din neştiinţă, altele cu bună ştiinţă, altele cu rea credinţă, dăunătoare nu numai omului, dar şi societăţii în care trăim. Ideal ar fi ca aceste fenomene din viaţa noastră să nu se mai repete, să aibă o continuitate. Trebuie să găsim mereu armonie între existenţă şi adevăr. Din păcate, din răutăţile pe care le săvârşim, face parte şi invidia: de ce altul are de toate şi eu nu am? Mulţi dintre semenii noştri muncesc cinstit şi prin muncă, oboseală, hărnicie reuşesc în viaţă să trăiască decent. Este adevărat că, în societatea românească sunt mulţi mafioţi care au realizat averi colosale fără muncă, dar mai ales şi de munca altora. Aceia trebuie criticaţi. Dar să vii tu puturosule, potlogarule, ce nu ţi-a plăcut munca şi să aştepţi ajutoarele sociale, să fii cu ochii pe oamenii cinstiţi, harnici ce prin muncă se hrănesc cu multă invidie, să-i întrebi de unde au acumulat o situaţie materială bună. Este o mare greşeală, o neruşinare, o nesimţire. Iată ce spunea Sf. ierarh Vasile cel Mare despre invidie în „Cuvinte de învăţătură”: „Invidia duce la întristarea inimii, la stricăciunea sufletului, uscăciunea trupului, stricarea dragostei, vrajbă faţă de toţi, risipirea neamului, împiedicarea faptei bune”. Clasa politică, guvernele ce s-au perindat la putere au purtat mereu în sufletul lor şi în sân frica. Frica totdeauna îţi fură succesul, curajul în viaţă îţi dă autoritate, iar autoritatea îţi dă curaj. Am alergat mereu după adevăr, dar nu l-am prins. El s-a spulberat purtat de aripile vântului. În romanul „Conversaţii cu Dumnezeu” autorul american Neale Donald Walsh ne sugerează să ne apropiem tot timpul de Dumnezeu, fiindcă forţa divină este mereu aproape de omul ce trăieşte pe pământ: „Am văzut plânsul inimii voastre. Am văzut căutarea sufletului vostru. Ştiu cât de tare tânjiţi după adevăr. Adevărul l-aţi căutat în durere şi bucurie. Mi l-aţi cerut insistent, la nesfârşit. Este mult mai uşor să schimbi ceea ce faci tu, decât să schimbi ceea ce face altul. Toate lucrurile rele sunt alese de tine. Voi stabiliţi cât de bine e ceea ce faceţi şi să fiţi conştienţi de consecinţe”. Adevărul zilelor noastre dacă se mai ascunde pe undeva nu te face să te simţi bine. E adevărat că el dă o stare bună celor care nu vor să-l ignore şi care îi şi inspiră. Gureşa minciună nu ne-a părăsit. Ea a acoperit tot pământul, s-a preaînălţat, leagă şi dezleagă toate rău-tăţile, apucăturile unora dintre semenii noştri. Năravurile din născare, prostia omenească sunt foarte păguboase şi se ţin scai de noi. A fi o mare realizare în ziua de astăzi din partea partidelor, a Guvernului, dacă înţelepciunea ar fi aplicată şi răspândită la fel de uşor ca şi prostia. Temelia liniştii peste tot în lume va putea fi instalată, înstăpânită numai şi numai dacă dreptatea şi adevărul vor învinge. Vor învinge vreodată? Exclus, greu de crezut şi aplicat. Iertarea, scuza, ruşinea, onoarea, demnitatea, respectul cuvântului dat printr-o strângere de mână sunt tot mai rare. Ele s-au născut la ţară, la oamenii educaţi, crescuţi în credinţă, cu frică de Dumnezeu şi face parte din morala creştină. Iertarea (scuza) este legată de sufletul omului. Este antidotul împăcării, a eliminării urii. Ea dă naştere la iubire. Te eliberează de frământările şi păcatele care le provocăm de multe ori din neştiinţă şi, mai rău, cu rea credinţă. Iertarea este ruga pe care o adresăm lui Dumnezeu pentru iertarea de păcate. Morala creştină ne învaţă să fim iertători, să ne iubim unii cu alţii şi să trăim în armonie. Să eliminăm din sufletul nostru cultura urii. Prin iertare, ne descărcăm de energiile negative, devenim mai buni şi mai prietenoşi. Dispare furia trupească şi opreşte unele acţiuni spontane, „mânia”. Să mergem mereu la biserică, să ne spovedim, împărtăşim şi să cerem iertare lui Dumnezeu pentru păcatele noastre pe care le-am săvârşit. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea pentru că l-a dat pe singurul său Fiu pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Noul Testament, Ioan 3, vers. 16). Poporul român este iertător, înţelegător, foarte răbdător, dovedit de-a lungul timpului. Din păcate, sentimentele de iertare, scuză, încep să dispară în negura vremurilor. El se mai păstrează la ţară, în zone precum Bucovina, Maramureş, acolo unde este mai multă credinţă. Stagiul militar era o şcoală de educaţie pentru mulţi tineri, în special cei de la ţară, care le modela caracterele, deveneau mai omenoşi, mai responsabili, mai serioşi. Fetele de la ţară se măritau numai cu tinerii care îşi satisfăcuseră stagiul militar, considerându-i „copţi la minte”. Mai bine de 200 de ani, Institutul de Cercetare şi Sondare american „Thomas Jefferson” a intervievat cetăţenii americani, privind modul cum sunt respectate normele de morală şi etică spirituală. S-a constatat la vremea aceea că peste 90% dintre cei intervievaţi, cetăţeni americani, respectau aceste principii de norme. În vremea aceea, pentru respectarea valorilor morale şi spirituale se făcea prin educaţie în familie, şcoală, biserică, parohii. În anul 1926 s-au făcut din nou măsurători de către acest institut de sondare privind modul cum sunt respectate aceste norme de moralitate etico-spirituale de către americani şi s-a constatat că s-a realizat un procent de doar 6%. În anul 1951, acelaşi institut a făcut din nou sondaj privind respectarea acestor principii de către americani. A fost un dezastru. S-a ajuns la un procent foarte scăzut, încât nici nu putea fi măsurat. Fostul preşedinte american Abraham Lincoln, la depunea jurământului în faţa Congresului în faţa celor două camere reunite Democrat şi Republican a spus cu tărie: „Unica modalitate de a oferi naţiunii noastre siguranţă este să-i clădim temelia pe moralitate şi religie”. Cu ani în urmă, marele filozof şi om de stat francez Alexis de Toqueville prevestea cu cuvinte înţelepte despre viitoarea Americă, despre parcursul ei: „America este măreaţă, pentru că America este o lume a binelui. Dacă va înceta să mai fie o lume a binelui, măreţia ei va înceta”.

America zilelor noastre e în focul efervescentei lupte cu globalismul, a crizei spirituale, morale şi de etică. „Ea e pe cale să nu mai fie o lume a binelui. Măreţia, gloria ei a început să se prăbuşească din cauza eroziunii valorilor ei morale, nerespectării principiilor ei fundamentale cu care ea s-a construit. America decade treptat în pofida frumuseţii libertăţii, învinsă nu de comunism. Va fi erodată din interior de oboseală, blazare, cinism, lăcomie, de neputinţa de a face faţă marilor probleme cu care se confruntă. Declinul ei semnificativ al acestei ţări poate fi atribuit direct tendinţei tot mai pronunţate de abandonare, părăsire a rădăcinilor ei spirituale”. Spunea Walker Percy în cartea „The book of virtuos” (Cartea Virtuţilor): „Criza spirituală, morală, etică este profundă în ziua de azi, în lumea în care trăim şi noi”. În decursul anilor, lipsa de morală şi etică, lipsa acestor principii fundamentale a determinat falimente şi scandaluri financiare care au zguduit lumea. Instituţia bisericii de la noi este cea mai credibilă. Ea nu a avut o voce puternică în societatea românească. Trebuia să se implice şi mai mult, să fie ascultată vocea îndemnului spre credinţă în societatea românească spre iubire, înţelegere, armonie. Se impune o colaborare strânsă între instituţia de învăţământ şi biserică ca parte. Educaţia creştină timpurie modelează caractere, îi face pe tineri mai buni, mai iubitori de ţară, de adevăr, mai sinceri, mai milostivi, mai solidari cu cei în suferinţă.

CONSTANTIN MORARU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: