Patriotismul, socotit azi o valoare desuetă, depăşită şi neproductivă în condiţiile globalizării implacabile, înseamnă respect pentru locul în care te-ai născut şi trăieşti, locul de care eşti legat cu fire nevăzute de înaintaşii al căror sânge îţi curge prin vine.
Cu siguranţă, trebuie să iubeşti toată viaţa acel mediu, leagăn al fiinţei tale, cu toate bunele şi relele sale. Este ca un jurământ pe care, dacă-l calci, îţi pierzi onoarea, devenind un trădător abject.
Trebuie să-ţi slujeşti ţara până dincolo de tine, altfel devii un laş.
Poţi să mergi oriunde în lume, mândru de neamul tău, dar să ştii că trebuie să te întorci acasă sau, în cel mai rău caz, să n-o uiţi.
Noi, românii, am rezistat în timp ca popor şi neam, prin jertfa unor conducători care au murit cu sabia sau crucea în mână.
Mulţi dintre ei au căzut din cauza trădării propriilor fraţi.
Acestora le-au fost sprijin de nădejde mulţimile de necunoscuţi ai gliei străbune care au sfinţit pământul ţării cu truda, credinţa şi sângele lor.
Simbolul eroismului feminin este Ecaterina Teodoroiu, căzută la datorie pentru întregirea ţării, la Mărăşeşti.
Toate mamele şi femeile ai căror fii sau bărbaţi au căzut la datorie sunt eroine anonime.
Un chip luminos şi un exemplu în istoria noastră este regina Maria care, cu abnegaţie, a slujt cauza României Mari.
Astăzi, poate mai mult ca altădată, trebuie să fim uniţi în faţa unui inamic, aparent invizibil, interesul globalizării.
Nu este o noutate, ideea de „ubi bene, ibi patria” datând din antichitate, dar, în noile condiţii planetare, masele de oameni sunt manevrate din umbră, cu abilitate, de o elită a lăcomiei, a răului şi dezagregării normalităţii, elită care vrea să domine lumea.
Un alt mare pericol vine dinspre răsărit, dinspre Rusia imperialistă condusă de Putin care a declanşat un nou genocid.
Acum, mai mult ca oricând, patriotismul înseamnă o unitate adevărată a celor ce sunt români „în cuget şi simţiri”.
CONSTANTIN BULBOACĂ
Comentarii