Chiar aşa!

Mi-am propus mai de mult să merg până la Lunca, să particip la slujba de pomenire a românilor care au fost măcelăriţi de armata sovietică, fiindcă, pe timp de noapte şi viscol, au încercat să treacă Prutul îngheţat, spre a se salva de ocupanţii nordului Bucovinei.

În loc să fi reţinut data de 7 februarie, nu ştiu de ce şi cum, mi-am fixat în cap că nenorocirea s-a produs în noaptea dintre 6 şi 7 ianuarie 1941. Recent mi-am dat seama că am greşit, că am încurcat lunile, şi-atunci mi-am zis să merg totuşi cu o lună mai devreme, să văd locul, spre a nu bâjbâi în dimineaţa zilei comemorării.

S-a deschis un nou punct de trecere a frontierei pe la Vicovu de Sus. Am luat hotărârea să merg pe acolo; să mai văd şi ceva locuri noi. Până la locurile noi pe care urma să le descopăr, am remarcat că Tricolorul nostru, pe teritoriul României, era afişat invers! Invers nu înseamnă România, ci o altă ţară, care nu ştiu dacă chiar există. „Am să-i spun şefului” mi-a răspuns respectivul lucrător vamal. Numai să nu te dea afară, m-am gândit eu. Contează foarte mult cum îi aduci la cunoştinţă şefului o greşeală pe care el a ignorat-o sau poate chiar a aprobat-o!

Până la Cernăuţi, ştiu că am trecut prin Crasna (cu 92% populaţie românească!), Storojineţ şi alte localităţi mai mici. Nicio localitate nu avea trecut numele şi în română; toate erau doar în limba ucraineană. Spre exemplu, Crasna se numeşte Krasnoilisik, scris în alfabetul chirilic, bineînţeles.

M-am încurajat să merg în vară (pe 10 mai – ziua naţională a României Mari, aceeaşi cu ziua independenţei Principatelor Române) până la Cernăuţi. Toate denumirile localităţilor şi indicatoarele de direcţionare erau demontate. Nu rămăseseră decât suporţii goi şi, din loc în loc, puncte strategice de tragere, protejate cu saci cu nisip, blocuri din beton şi crăcane metalice. Acum, pe 5 ianuarie 2023, nu am mai văzut acele puncte de tragere, dar am putut să remarc faptul că suporţii goi din vară anunţau denumirile localităţilor, dar numai în ucraineană! O fi oare o formă sofisticată de răspuns la ajutorul dat de România refugiaţilor din Ucraina?!… …Răspuns la miile de tiruri încărcate cu grânele scoase din Ucraina?!… Răspuns la sutele de cisterne încărcate cu benzină sau motorină, prin care România alimentează Ucraina?!… Răspuns la…?!

***

Dacă ştii să citeşti în ucraineană, afli că ai intrat în Herţa, o localitate românească atestată documentar începând cu anul 1437. Constaţi că bustul acela fălcos care păzeşte parcarea din centru Herţei are pletele lui Mihai Eminescu. Pe soclu nu scrie despre cine este vorba şi când a trăit, ci doar o semnătură arhicunoscută a lui Mihai Eminescu; dar în ucraineană! Un kitsch foarte reuşit! Probabil s-au făcut multe intervenţii pe la Kiev până când noile oficialităţi administrative şi-au dat acordul amplasării acelui bust, dar cu condiţia să nu amintească de nimic românesc! „Diakuiu!” („Mulţumiri!”, în ucraineană).

CONSTANTIN PAPUC

P.S. De la Herţa am mers şi până la Lunca (aproximativ 4 km), dar nu până la locul masacrului, întrucât drumul era din pământ, cu multe denivelări şi multe bălţi, care nu puteai şti cât erau de adânci. Ar mai fi fost vorba de încă vreo 3 km, după spusele unui echipaj militar ucrainean, care vorbea româneşte.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: