Documentar

Ascensiunea lui N. S. Hruşciov la conducerea fostei URSS

La sfârşitul anului 1952, o doctoriţă de la Kremlin, Lidia Timaşuk, îi scrie lui I.V. Stalin acuzându-şi superiorii ierarhici, medici evrei, de atentat împotriva stării de sănătate a liderilor sovietici prin sabotarea tratamentului medical al acestuia.

Ca răsplată, ea va primi ulterior “Ordinul Lenin”. La 13 ianuarie 1953, “Pravda” lansează o campanie publică împotriva “monştrilor şi ucigaşilor care au călcat în picioare sacrul drapel al ştiinţei” (sic!). În comunicatul campaniei se specifica: “monştrii erau agenţi ai spionajului britanic şi american”.

După cum relatează istoricul Şevcenko în lucrarea “Breaking with Moscov”. “Stalin era nebun de furie, striga la Ignatiev, şeful MGB (Ministerul Sovietic al Securităţii Statului) şi-l ameninţa cerându-i să târască în lanţuri pe doctori şi să-i facă una cu pământul”.

Stalin a încredinţat interogatoriul doctorilor celui mai brutal dintre adjuncţii lui Ignatiev, M. D. Riumin.

Nu a constituit o surpriză, relatează Hruşciov în memoriile sale, “faptul că majoritatea medicilor şi-au mărturisit «crimele», nemaiputând îndura supliciile la care au fost supuşi”. Stalin însuşi părea tulburat de propria incapacitate de a avea încredere în cineva. El i-a spus lui Hruşciov într-o zi: “Sunt terminat, nu mai am încredere în nimeni, nici măcar în mine însumi”. După ce medicul său personal Vinogradov mărturisise implicarea sa în inexistentul complot al doctorilor, Stalin nu a mai permis niciunui doctor să se apropie de el.

După cum aflăm din articolul lui Gheorghi Bolaskov “The Hot Line” publicat în New Times (1989), nr. 4-6, “la moartea lui Stalin, produsă la 5 martie 1953, Beria a exaltat, se vedea noul stăpân al fostei URSS”.

S-a înşelat! La pândă stăteau Malenkov, Molotov, Bulganin, Hruşciov, Jukov şi mulţi alţii, care aveau o teamă morbidă faţă de acest călău care trimisese la moarte sau în lagărele din îngheţata Siberie zeci şi zeci de mii de oameni nevinovaţi.

Pe când cei 36 de membri ai Prezidiului străjuiau încă îndoliaţi catafalcul lui Stalin, mulţi dintre ei se temeau deja că Beria îşi va folosi enormele puteri pentru a călca pe urmele lui Stalin. Conştienţi de faptul că Beria îi ţinea pe toţi sub supraveghere, ei se temeau să acţioneze împotriva acestuia. Fiecare membru al Prezidiului ştia că Beria este în posesia unui dosar potenţial stânjenitor împotriva lor. Pentru a acapara funcţia supremă, Beria şi-a întărit controlul asupra părţii interne, cât şi a celei externe a imperiului securităţii, numind în funcţii decizionale oameni fideli lui.

La 17 iunie 1953, o revoltă spontană a muncitorilor din Berlinul răsăritean ameninţa pentru prima dată în mod serios regimul comunist din blocul sovietic. Sunt aduse două divizii de tancuri sovietice, iar 21 de demonstranţi sunt ucişi înainte de sfârşitul revoltei.

În cadrul Prezidiului, se apreciază că incapacitatea de a înlătura în germeni răscoala s-a datorat haosului cauzat de reorganizarea de către Beria a MVD-ului (Ministerul Sovietic al Afacerilor Interne) în Germania de Est.

După cum îşi aminteşte Andrei Gromîko, prezent la întâlnirea lui Beria cu membrii Prezidiului, acesta ar fi spus:

“– Ce este această R.D. Germană? Nu este nici măcar un stat adevărat. Este menţinută în funcţiune de trupele sovietice, chiar dacă noi o numim Republica Democrată Germană”.

Prezidiul nu a mai putut îndura:

„– Obiectez cu fermitate! a strigat Molotov, indignat de o asemenea atitudine faţă de o ţară prietenă”.

După cum menţionează Andrei Gromîko în “Memories”, apărută la Editura Hutchinson, Londra, 1989, p. 318: “Noi toţi am fost şocaţi de o asemenea brutalitate politică”. Nemesis (zeiţa morţii) îl aştepta pe Beria, dar el nu realiza acest lucru.

Complotul era condus de N. S. Hruşciov, care obţinuse acordul lui Malenkov, succesorul lui Stalin, al lui Molotov, Bulganin, Jukov, precum şi sprijinul unuia dintre adjuncţii lui Beria, Serghei Kruglov.

La 26 iunie 1953 are loc o şedinţă specială a Prezidiului Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, la care Hruşciov se prezintă cu un pistol în buzunar.

Din relatarea lui Hruşciov aflăm: “Beria stătea comod pe scaun şi a întrebat relaxat:

« – Ei, care este ordinea de zi? De ce ne-am întâlnit pe neaşteptate?»

Eu l-am atins pe Malenkov cu piciorul şi i-am şoptit:

– Deschide şedinţa!

Malenkov s-a albit la faţă, am văzut că nu este în stare să deschidă gura. Eu am sărit în picioare şi am spus:

– Există un singur punct pe ordinea de zi: activitatea antipartinică, dezbinatoare a agentului imperialist Beria. Există o propunere de a-l exclude din Prezidiul şi din Comitetul Central de a-l elimina din partid şi de a-l deferi Curţii Marţiale. Cine este pentru?

Molotov, Bulganin şi alţii l-au denunţat la rândul lor pe Beria”.

Înainte de votul final, Malenkov a apăsat pe un buton secret. Mareşalul Jukov a intrat în fruntea unui grup de ofiţeri ai Armatei Roşii arestându-l pe Beria şi scoţându-l din sală.

Arestarea lui Beria este făcută publică la 10 iulie 1953, moment în care Hruşciov, liderul loviturii, apare acum ca o figură proeminentă în cadrul Prezidiului. În septembrie 1953, N. S. Hruşciov îl înlocuieşte pe Malenkov în funcţia de prim-secretar al PCUS, devenind liderul celei mai mari ţări din lume. Astfel începe drumul lui Hruşciov la conducerea URSS care se sfârşeşte brusc la 13 octombrie 1964, când este înlocuit cu Leonid Brejnev.

Căderea lui Hruşciov s-a datorat crizei rachetelor din Cuba ce fusese resimţită ca o umilinţă sovietică şi slabei recolte din 1963 când fosta URSS devine importatoare de grâu din SUA şi Canada contra aur.

Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

P.S. În timpul lui Hruşciov, sovieticii şi-au retras trupele militare din România, iar conducerea comunistă în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a distanţat de linia Moscovei prin Declaraţia din aprilie 1964.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: