Aghioase. „Cunoscută îndeosebi din opera lui Ion Creangă, locuţiunea verbală «a trage la aghioase» conţine un termen derivat din neo-grecescul «ághios». Substantivul neutru (cu pl. «aghioase») provine din greaca veche, iar apariţia expresiei de mai sus trebuie să fi fost înlesnită de «aghios, aghios» („Sfinte, sfinte“ / „Doamne, Dumnezeul meu”), cuvintele de început ale unei populare cântări liturgice. În pofida unor false interpretări (favorizate de conotaţiile, adeseori vulgare, în care a fost implicat verbul «a trage»), prin «a trage (la) aghioase» se înţelege: «a cânta monoton şi tărăgănat»; «a dormi»; «a sforăi»… în timpul slujbei prea lungi, pictisitoare…”
Bâtă. Judecătorul: – Doamnă Rozi! E adevărat că, aflaţi în izolare, v-aţi enervat şi l-aţi bătut pe Gheorghe cu bâta de baseball!? – Numa’ ne-am jucat sportu’ aista, domn jude! – Dar, bine! Are 29 de urme de lovituri… – Încă nu cunosc bine regulamentul!
Capot. Câteva informaţii despre acest articol vestimentar indispensabil – ca şi pijamaua – îndeosebi în perioadele de (auto)carantinare la domiciliu. În franceză (de unde l-am împrumutat noi) cuvântul are aceeaşi conotaţie vestimentară, cu diferenţa că desemnează o haină subţire, prevăzută cu glugă. De aici derivă un dublu sens: în vechime, capot era cel care se ruina (capota) la jocurile de noroc (fiind orbit, ca de o glugă, de patima jocului). Interesant că „foarte germanul” cuvânt „kaputt” e însuşit tot de la francezi, în vremea războiului de 30 de ani, cu referire la ofiţerii ce-şi tocau banii la jocuri. De vreun veac şi ceva încoace, galanţii francezi numesc cu acest cuvânt o altă „căciuliţă”: prezervativul.
„Ciuma profetică”. „Văd – / şi teribil aş vrea / să vedeţi şi voi / ce văd eu. / Strig – şi teribil aş vrea / să strigaţi şi voi / cum strig eu. / De ce / v-apucă groaza / şi fugiţi / din calea mea? / Nu vă mai temeţi, /oameni buni: / ciuma profetică / vai! / nu se ia.” (Ştefan Augustin Doinaş, 1989)
Despărţire. – Auzi, păpuşo… tatăl tău e terorist? – De ce spui asta…, crezi că eu chiar arăt ca o „bombă sexy”!? – Nu, dar eşti proastă de bubui!
Ediţie. Se zice că o halbă de bere ori un pahar de vin… îţi scurtează viaţa cu cel puţin 6 minute. După algoritmul ăsta, eu am murit în 1857!
F. – Fato, zi-mi un animal feroce, de care te temi mereu!? – Fostul!
Gen. Articolul nehotărât în română. Stau şi mă gândesc: oare e întâmplător faptul că tot ce denumeşte ceva care te enervează, te pune în pericol sau te distruge pare a fi feminin? Iar apoi, tot ce ne alină, ne bucură şi ne mai dă un ţel în viaţă este de natură masculină? Voi, femeile, sunteţi: O ploaie, O zăpadă, O grindină, O furtună. Noi suntem: UN soare, UN timp frumos, UN paradis. Stau şi mă uit, chiar nu aveţi noroc: O bucătărie, O veselă, O mătură, O căldură, O mizerie. Noi suntem: UN repaus liniştit într-un fotoliu confortabil, citind destinşi UN ziar şi ascultând UN jurnal TV, asta dacă nu veniţi voi să semănaţi O discordie sau să ne faceţi O morală, O şicană. Voi, femeile, vă daţi mari că aveţi O telecomandă, dar priviţi la UN televizor, unde noi alegem UN post pe care îl dorim. În trecut, pentru a face calcule aveaţi O numărătoare prăpădită, acum bărbaţii au inventat UN calculator. Şi ceea ce vă defineşte, sexul, tot UN sex se spune şi niciodată O sex. Când vă simţiţi bine, trăiţi, nu-i aşa, UN orgasm, iar dacă o daţi în bară vă alegeţi cu O frustrare. Voi puteţi avea O carte de credit, dar aceasta nu înseamnă nimic fără UN cont. Ce poate provoca O problemă care se poate transforma într-O catastrofă? O eroare de pilotaj, O pană de benzină, O proastă vizibilitate, O întrerupere de curent. Voi pentru a ne înrobi doriţi O căsătorie, dar există şi eliberarea, care este UN divorţ. Este limpede că limba română a fost inventată de UN bărbat, care nu v-a avut deloc la suflet! P.S. Mă rog, faptul că numele organului bărbătesc… este la noi de genul feminin nu constituie decât o regretabilă excepţie de la regulă.
Haine. „O femeie îmbrăcată: eşti obligat s-o priveşti, ţi se interzice să o atingi. O femeie dezbrăcată: eşti obligat să o atingi, ţi se interzice să o priveşti.” (J. Baudrillard)
Iluzionist. Cred că mă voi retrage – mi-a mărturisit ultimul artist iluzionist –, politicienii români de azi îmi dau, de ani de zile, lecţii de eficienţă, de convingere orbească, de hipnoză colectivă, de „orbire” şi de manipulare în masă, la care eu nici că aş putea spera…
Istorie. Istoria îşi va aminti ironia, paradoxul (trist) al acestor vremuri pandemice: să fii închis acasă de un guvern „democratic”.
Love. În carantină: – Ioane, tu mă mai iubeşti? – Tu, Mărie, ţie şi azi, că-i duminică, îţi arde de sfadă?!
„Mama!”. Un cuvânt auzit de mine, de când cu şcoala online, în medie de 40 de ori pe zi. Şi mă credeţi că am plâns de bucurie prima dată când mi-a spus-o!?
Orizont. „Fiecare pas mută orizontul.” (Mircea Radu Iacoban)
Partir. „Te rog să pleci, ca să-mi fie dor de tine.” (Anonim…, dar superb!)
Pisică. Pisica lui Schrödinger intră într-un bar. Şi nu intră.
Portărel. Perceptorul, executorul de la „finanţe” intră nechemat în casele noastre… exact ca popa, de Bobotează!
Război. „Războiul este o lecţie a istoriei pe care niciodată popoarele nu şi-o amintesc îndeajuns.” (Benito Mussolini)
Silenzio. Ce bine e să ştii să-ţi ţii gura, în viaţă! Îmi iese şi mie câteodată, dar mă tem că şi atunci mi se citeşte subtitrarea pe faţă.
Singurătate. „Lasă-mă singur, aş vrea să mă gândesc la tine.” (Grigore Moisil)
Talion (legea). Vechi principiu juridic, conform căruia pedeapsa este identică crimei comise: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte etc. Vechii evrei, grecii, apoi romanii o aplicau întocmai, dar dreptul modern a înlăturat-o, considerând-o prea barbară. P.S. Eu unul, mă întreb, îngrozit, speriat: oare unul ca Putin n-ar merita ca a-ceastă lege (dură, dar corectă) să fie reînviată!? Ştiu: cine s-o aplice? Cum?…
„Treceri”. „Totul e trecător”, ce regretabilă vorbă! Fireşte că e trecător, dar întrebarea e cum trece: cu o împlinire, cu o bucurie, sau fără?” (Constantin Noica)
Vacanţă. – Anul ăsta o să plec în vacanţă în Bermude! – Uaaau! – Mai precis… în bermude şi în slip!
Vecini. La puşcărie, un deţinut urla: – Vreau să vorbesc cu avocatul meu! Escrocul mi-a luat o căruţă de bani zicând că mă scapă de pedeapsă! Din celula alăturată: – Zi-i, că te-aud…
Zid. Marele zid chinezesc se dizolvă, se pierde, zilnic, din două motive: turiştii ţin să ia ca amintire câte o piatră, două… dar, mai ales, localnicii fură din el – după ce se închide accesul turiştilor străini, pe zid… pentru casele lor… P.S. Este – păstrând proporţiile – exact soarta Cetăţii de Scaun a Sucevei, în sec. XIX: o „carieră de piatră” pentru locuinţele sucevenilor…
Comentarii