Stima

Departe de mine intenţia de a prezenta măcar fugitiv şi parţial o imensă varietate de semnificaţii a unei noţiuni cu atât de largă circulaţie în lumea de azi – personalitatea, stima. Însemnările de faţă sunt urmarea faptului că întotdeauna am folosit antiteza – comparaţia: bine-rău, rece-cald, alb-negru, dulce-amar, hărţuire-stimă etc. Există un capital uman pe care, uneori, nu-l preţuim la justa lui valoare. Acesta este „capitalul de stimă” acumulat, cum e şi firesc, prin relevarea unor însuşiri care îţi conferă, cu timpul, preţuirea celor din jur. Întâlnim însă, din păcate, oameni care îşi irosesc, cu o reprobabilă uşurinţă, acest capital atât de greu de înlocuit, renunţând la el de dragul unor iluzorii foloase de moment. Pentru că tot am scris despre astfel de oameni, voi vorbi despre prima categorie.

Ce poate fi mai de preţ pentru un profesor, pentru un educator al tinerei generaţii, decât stima de care se bucură în rândul elevilor săi, în rândul foştilor elevi? Am fost invitată la o comemorare la Ulma unde, de câte ori sunt invitată, răspund prin prezenţă, cu mare plăcere. Timpul, fără milă, schimbă fizionomia persoanelor şi, din păcate, uneori nu mai recunoşti pe cei din anii tinereţii. Dar foştii mei elevi m-au recunoscut. M-au întâmpinat nu numai foştii mei elevi, ci surorile, părinţii unor elevi care nu erau prezenţi.

Sărutatul mâinii – un gest suprem de preţuire (m-a marcat pozitiv pentru tot restul vieţii), investind, cu acea candidă ardoare specifică anilor juneţii, mai mult decât simplul respect datorat unui dascăl (mai ales fost!). Nu ştiu dacă voi putea rambursa vreodată celor ce de-a lungul anilor mi-au trimis felicitări, scrisori, cărţi cu dedicaţie, chiar pachete cu obiecte purtând înscrisuri la hotelul unde am fost cazată (la recuperare).

În semn de stimă dau numele celor ce m-au bucurat, ale căror suvenire primite sunt recitite în clipele de nostalgie, de singurătate şi care îmi ţin de cald: Bogdan Iaricenshi, Ştefan Tcaciuc, Constantin Blănaru, Eusebiu Fraseniuc, Nicolae Maidaniuc, Ion Chideşciuc, Victor Cozariuc, Mircea Sfichi, Dumi Brad, Gheorghe Cega, Maria Ciocan, Nataşa Coriciuc, părintele paroh dr. Viorel-Ioan Vârlan, Viorel Botezatu, Elena Baiu, unii veterani de război, distinsa doamnă Zenovia Ţicalo, Bartolomeu Braicu şi alţii.

Pe cei „plecaţi dintre noi” îi pomenesc în rugăciunile mele, iarcelor activi le adresez, cu plecăciune, un mare Mulţumesc!

Mulţumesc şi societăţii în întregul ei, deoarece „capitalul de stimă” e un capital social…

ARTEMIZIA GHEORGHI,

Brodina

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: