Redeschidere

Eveniment de seamă al vieţii politice din 10 noiembrie a.c. – deschiderea Punctului de Trecere a Frontierei Vicovu de Sus – Crasna s-a transformat într-o puternică manifestare călduroasă a prieteniei ce leagă cele două popoare vecine: români şi ucraineni. Cei prezenţi la eveniment – oameni de stat au dat glas urărilor în cinstea prieteniei frăţeşti dintre popoare, expresie vibrantă a dorinţei de a dezvolta larg şi multilateral colaborarea şi cooperarea dintre cele două ţări, în folosul ambelor popoare. Porţile patriei nou-deschise, alături de alte porţi, precum Porţile de Fier sau Constanţa, Giurgiu sau Sulina, Stamora Moraviţa, Tulcea, Calafat sau Curtici, Ostrov sau Nădlac – sunt tot atâtea deschideri către întreg Pământul. La porţile patriei se află oameni de bine, de nădejde, păzind cinstea ţării, stopând necuviinţa, raptul, hoţia şi gândul cel viclean. Aceiaşi oameni stau de veghe acolo, la fruntariile patriei, cu pâine şi sare, obiceiul nostru străbun, scoborâtor din veac în veac, întâmpinându-ne cu el prietenii şi gospodarii cu sufletul curat. Şi dacă nu întotdeauna ne vin prieteni, pe care să-i întâmpinăm cu pâine şi sare, ci alţi oameni ne calcă pragul cu gânduri de înşelăciune, păzitorii vor şti să descopere caratele false ale gândului tăinuit. Ei, vameşii, ştiu să-şi facă datoria cu vigilenţă şi spirit de răspundere, cu patriotism şi abnegaţie, purtând mai departe, către viitorime, flamura de cinste a neamului nostru. Activitatea vamală din România are la baza ei un sistem un sistem normativ bine închegat, eficient, se desfăşoară în strictă conformitate cu legea. La hotarele ţării stau de veghe şi poliţiştii de frontieră, care au treabă cu paşapoartele trecătorilor.

Evenimentul din 10 noiembrie, cu privire la redeschiderea PTF Vicovu de Sus – Crasna, mi-a stârnit o amintire pe care am dorit s-o uit: după pensionare, am luat şi eu drumul comercial în Polonia, ca foarte mulţi români. Cât timp treceam prin Liov era perfect. Din nu ştiu ce motive eram nevoiţi a trece prin Brest (graniţa dintre Belarus şi Polonia). Niciodată nu întreceam normativul la bagaj. Prin Brest treceau românii, ucrainenii, ruşii. Era aglomeraţie de nedescris. Prin vămuire am trecut. Iar poliţistul de frontieră, pentru că nu am pus în paşaport „tradiţia” (valută sau moneda ţării lui), nu mi-a permis trecerea. Nu l-a impresionat că vorbeam rusa la perfecţie, întrebând care e motivul. Cică ştampila de pe fotografie nu e apăsată destul. Cu paşaportul în mână înapoiat, am căutat comandantul, i-am arătat apăsătura pe verso, i-am arătat ştampile din diferite puncte de trecere în alte ţări, i-am spus că nu eu am pus ştampila şi am trecut. Am câştigat „privilegiul” de a trece uşor şi rapid frontiera, doar când am fost traducător în cazul când racheţii ruşi i-au furat bietului student din Braşov tot bagajul, care conţinea instrumente muzicale, el fiind student la Conservatorul din Bucureşti.

„Tradiţia” se practică nu numai la Brest şi asta o ştiu foarte mulţi. Cei ce se ocupă cu comerţul nu divulgă, se tem de răzbunare.

Sper că prin dorinţa arzătoare de a intra în Schengen va dispărea „tradiţia”. Iar tăcerea mea ar fi însemnat complicitate cu faţa urâtă a lucrurilor, tăinuind urâţenia, fărădelegea, ignorând „corupţia”, poleind cu nepăsare rănile purulente din caracterul unor oameni în care fuseseră investite încredere şi demnitate. Ar fi însemnat să umbresc – cu tăcerea mea – munca cinstită a covârşitoarei majorităţi a celor ce apără interesele ţării, veghind la porţile ei: vameşii şi poliţiştii de frontieră.

ARTEMIZIA GHEORGHI,

Brodina

 

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: