Vovidenia copiilor

Vovidenia, Ovidenia, „Ceea ce se face văzută”, sărbătoarea luminii, o sărbătoare cu un nume atât de frumos şi cu o rezonanţă sufletească atât de profundă!

Mi-a fost nespus de dragă încă din anii copilăriei icoana ce-o înfăţişa pe mica Maria urcând treptele acelea nefiresc de înalte către o biserică. Copila aceea serafică era aşteptată în prispa altarului de un bătrân înveşmântat în argintul timpului şi l-am numit încă de-atunci, cu încredinţare de nezdruncinat, „Tatăl ei Cel Dumnezeu”.

Ziua aceasta e prima adăstare a sufletului în lumina călătoriei spre Betleemul Bucuriei nesfârşite.  Şi întreaga înlănţuire a sărbătorilor din această vreme a fiecărui an îmi pare a fi urcare, treaptă cu treaptă, către Biserica cea ctitorită de Iubirea lui Hristos: Vovidenia – Micuţa Maria aşteptată în prispa altarului de „Tatăl ei Cel Dumnezeu”; Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul – ocrotitorul pruncilor şi al familiei creştine; Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat – mărturie a zilelor dintâi, i-aş spune a copilăriei Bisericii de pe meleagurile noastre; Sfântul Ierarh Nicolae, Marele făcător de minuni – sfântul ce înfloreşte an de an bucurie în ochişorii ce nu şi-ar îngădui, în ajunul sărbătorii, s-aşeze geană pe geană, aşteptând viselor mici împlinirea;  Sfântul Proroc Daniel – tânărul ce ne-nvaţă curajul mărturisirii şi izbăvirea – prin credinţă statornică şi dreaptă – din flacăra oricărei spre creşterea noastră-ncercări.

Nu cred că se poate trăi mai frumos o sărbătoare decât învăţându-i pe copii că şi ei sunt Biserica vie. Acesta a şi fost gândul nostru de împlinit azi, cu pacea bucuriilor mici pe care le poţi face dar oamenilor. Şi cele dintâi daruri pentru copii – cărţile!

Ştiu de ceva vreme  că profesoara  Angela Brahariu, de la Şcoala Primară Cumpărătura, structură a Şcolii Gimnaziale Bosanci, visează şi „roagă” o bibliotecă pentru cei 21 de copii din clasa sa cu program simultan. Numele proiectului ei de „bibliotecă rurală” –  ,,Donează o carte, un elev să aibă parte!” – a tot călătorit prin ţară şi  spaţiul de lectură visat începe să prindă contur.

A fost îndeajuns să împărtăşesc în Societatea Femeilor Ortodoxe „Maria de Mangop” dorinţa de a pune umărul la proiectul acesta şi  de a oferi câteva pachete de cărţi şi gândul s-a şi împlinit. Bine cu ce avem la îndemână! Şi nu-s la îndemână cărţile? Cine nu are în rafturi nişte cărţi care „să-i fi rămas mici”? Sau cine dintre cei care cred că viitorul lumii stă în educaţie n-ar înţelege că poate fi mână întinsă către ea?

Le-am pregătit copiilor cărţi. Poveştile îndrăgite ale copilăriei, enciclopedii pentru şcolari, dicţionare şi compendii literare pentru elevi, ghiduri pe înţelesul lor de împrietenire cu regulile noului DOOM, dar şi un set de auxiliare didactice „Cooperăm şi dăruim”, din Colecţia „Pregătiţi pentru viaţă” a Editurii Life Learning Education. Un auxiliar despre care prof. univ. dr. Constantin Cucoş, de la  Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, afirma că e un relevant suport de învăţare, „o necesară ancoră formativă, un şantier de antrenament comportamental, un prilej de reflecţie dimensionat pe măsura experienţei şi puterii de înţelegere a copiilor de 8-9 ani”. Iar vorbind despre experienţele de învăţare propuse pe parcursul cărţii,  lect. univ. dr. Oana Moşoiu, de la Universitatea din Bucureşti, evidenţia că „solicită copilul în mod integrat, la toate nivelurile – cognitiv, emoţional, social. Cel mai important aspect care traversează cartea (…) este perspectiva pe termen lung pusă în contrast cu alegerile facile, înşelătoare, opţiuni ce par să genereze imediat confort, plăcere şi bucurie. Copiii sunt conduşi spre o înţelegere mai profundă a alegerilor pe care le au de făcut, să cântărească critic, chiar şi de la o vârstă ce poate părea prea mică, toate deciziile şi opţiunile ce le stau înainte.”

Cel dintâi cititor care a răspuns provocării mele de a descoperi poveştile călătoriei spre sine, şi lecţiile de viaţă, şi exerciţiile propuse în auxiliar a fost Ionatan, care s-a şi prezentat folosind explicaţii suplimentare pentru semnificaţia numelui său, „fiul cel mare al regelui Saul, un războinic curajos, prieten loial al lui David”.  Am convenit că peste doar 10 zile ne-am şi putea întâlni să împărtăşim impresii de lectură, ba am şi tăi-nuit între noi şi ce nume să poarte premiul pe care i-l voi oferi.

Ne-a fost azi Vovidenia copiilor. Mai poate pregăti o astfel de sărbătoare pentru copii cineva? Putem să-i învăţăm şi astfel pe copii să-şi prefacă sufletul în „casă a pâinii”, culcuş cald Blândului Iisus, mic şi personal Betleem.

DANIELA CEREDEEV,

inspector şcolar pentru religie,

ArhiepiscopiaSucevei.ro