Drum lin, Mihaela!

În orice domeniu de activitate ţintind progresul uman, unii oameni stau orânduiţi peste veacuri în jilţurile lor de onoare. Nu-i uită nici neamul din care s-au născut, nici timpul care poartă nestinsă, către mereu alte culmi şi depărtări, bătaia inimii lor.

Printre cei care, datorită unor strădanii de-o viaţă, şi-au cucerit dreptul de a nu fi uitaţi, de a fi păstraţi în memoria noastră sub semn de lumină, se află şi profesoara Mihaela Ursulean plecată spre ţărmul tăcerii în data de 18.11.2022, împlinind vârsta de 58 ani (cu o zi înainte). Cunoştinţele de fizică-chimie sunt socotite mai greu accesibile, dar Mihaela le-a făcut accesibile elevilor ei, care plecau din clasă cu lecţia învăţată. Respectul – respect dus până la veneraţie, şi l-a câştigat prin statura ei (frumuseţe fizică şi morală), prin vocea-i gravă, plăcută, dar mai ales prin ochii care au adunat în ei şi blândeţe, şi severitate, şi înţelegere, şi fermitate – nuanţe care te captează de la bun început, surprinzând relaţiei dintre elevi şi profesoara lor. Renume şi l-a câştigat ca profesor bun şi îndeosebi ca director al Şcolii Brodina – centru. Din timpul facultăţii, ea a învăţat că un profesor trebuie să fie şi un artist. „Spectacolul” durează o oră, iar „scena” este sala de clasă, „spectatorii” fiind elevii. La sfârşit vin şi „aplauzele”, dacă le meriţi. Pentru asta trebuie să munceşti. Pentru două ore de clasă citeşti 30 de ore. Mihaela şi-a iubit şi şi-a respectat profesia. Şi-a apropiat elevii prin corectitudine faţă de ei şi printr-o pregătire foarte serioasă. Asta i-a angajat şi pe ei la muncă, le-a dat respect pentru efortul pe care l-a simţit că l-a depus.

Vestea morţii profesoarei a îndoliat nu numai întreaga comună. Primesc telefoane din diferite oraşe, cu privire la acest caz. Maria Tomeac (fosta mea elevă devenită cadru didactic), aflată în Italia, cu vocea tremurândă, cu lacrimi a telefonat, transmiţând condoleanţe pentru pierderea omului de mare valoare.

Regretul, compasiunea „plecării” Mihaelei se concretizează prin mulţimea uriaşă a celor veniţi să prezinte condoleanţe părinţilor Arici Mihai şi Maria, pentru pierderea unicului copil, s-o conducă pe cea pe care au iubit-o şi respectat-o – profesoara Mihaela. Eu, ca naşa ei, subliniez caracterul profund moral al activităţii şi comportării sale. Iar rândurile de faţă au scopul de a o saluta respectuos, aşa cum o vedem că şade printre oameni ai binelui, în jilţul său de onoare. Drum lin către meleagul necunoscut de pământeni, draga noastră Mihaela!

ARTEMIZIA GHEORGHI,

Brodina

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: