De fapt, noi, bucovinenii, şi cei din nordul Bucovinei, şi cei din sudul Bucovinei, în ciuda tuturor încercărilor prin care ne-a fost sortit să trecem de-a lungul vremurilor – iar nouă, celor din nordul ei, să trecem acum prin încercări şi mai grele – ne-am păstrat tradiţiile. Uneori, unele dintre ele, prin unele localităţi, poate au mai fost date uitării, dar majoritatea totuşi s-au păstrat.
Am rămas plăcut surprinsă să văd pe internet nişte fotografii, materiale video şi comentarii de la o expoziţie sau, mai bine zis, un atelier de creaţie din Bilca, România. Poate nu aş fi acordat o atenţie chiar atât de mare acestui lucru, dar m-a impresionat ceva. Pe lângă obiectele expuse am văzut că erau puse pentru a fi văzute şi cărţi ale autorilor din nordul Bucovinei, printre care şi câteva de-ale mele. În alte poze l-am văzut pe bunul nostru prieten Dan Ursachi de la Vicovu de Sus. Atunci mi-am dat seama că domnia sa a avut grijă de acest lucru, aşa cum are grijă şi nu uită niciodată de noi, cei din nordul Bucovinei.
Am rămas plăcut impresionată aflând că, pe lângă toate treburile şi grijile cotidiene, are un hobby sau, să-i spunem simplu, o îndeletnicire veche şi frumoasă – sculptatul în lemn. Întotdeauna am avut o atitudine deosebită faţă de acei vârstnici sau mai tineri, bărbaţi şi femei, care, pe lângă treburile obişnuite, serviciul, munca, grijile zilnice pe care le avem toţi, se mai ocupă cu ceva, au o îndeletnicire: olărie, sculptură, pictură, cojocărie, ţesătorie, cusătorie, împletit, încondeierea ouălor etc.
Până la deschiderea acestui atelier la Bilca, nici nu ştiam că domnia sa sculptează. Deşi ne cunoaştem de ceva vreme, nu discutaserăm despre aşa ceva. Deoarece mi-a plăcut ceea ce am văzut, ba şi nişte suvenire cu inscripţia Cernăuţi, am vrut să aflu câteva detalii despre atelierul în cauză.
Am aflat că atelierul a fost inaugurat la Bilca, dar în perspectivă vor avea loc asemenea ateliere, târguri şi în alte sate sau comune: Straja, Marginea, Brodina… A fost un atelier de draniţă în Bucovina. Câţiva oameni de suflet au hotărât să recupereze căsuţele vechi, care urmează a fi demolate, pentru a fi recuperate, transferate într-un alt loc, iar lemnul care rămâne urmează a fi folosit la procurarea unor obiecte vechi, sculpturi, suvenire… Acest lemn este de bună calitate, vechi şi rezistent.
De asemenea, la acest atelier au venit şi alţi meşteşugari: olari, curelari, opincari, cojocari… Au fost expuse şi poze vechi de sute de ani, care merită să nu fie uitate. Au fost aduse spre vânzare sau schimb şi produse agricole. O adevărată surpriză pentru cei prezenţi a fost atelierul de prelucrare a draniţei. A fost de fapt inaugurarea acestui atelier de draniţă. Or acest meşteşug vechi este aproape dat uitării în zilele noastre, iar cei care încă mai păstrează şi cunosc acest meşteşug l-au expus în faţa celor prezenţi. Vizitatori au fost din multe zone ale României, chiar şi de la Bucureşti.
Bineînţeles că toţi au venit în haine naţionale. S-au pregătit bucate tradiţionale, specifice zonelor respective. Un grup de copii grup a prezentat un spectacol de cântece patriotice, a fost şi o mică şezătoare, s-a dansat, s-a cântat, s-a glumit, s-au veselit oamenii, s-au schimbat păreri, s-au întărit legături.
După cum mi-a comunicat dl Dan Ursachi, unul dintre principalii iniţiatori ai acestui atelier, tradiţia aceasta a atelierelor şi meşteşugurilor populare va lua amploare. Cu ajutorul voluntarilor, se vor strădui să găsească şi să promoveze meşteşugurile vechi oamenii care se ocupă şi se pricep la ele. Ba, mai mult decât atât, sunt gata să îi înveţe pe cei dornici arta meseriilor şi îndeletnicirilor vechi care nu trebuie date uitării. În felul acesta va renaşte satul bucovinean. Pe viitor speră să se facă târguri nu numai de obiecte meşteşugăreşti, dar şi de produse agricole.
Asociaţia cu care vor colabora pe viitor se numeşte „Pământul strămoşesc”; împreună cu doritorii din frumoasele localităţi bucovinene vor face lucruri minunate. Nu ne rămâne decât să le dorim succese! Tezaurul bucovinean are viitor cât există asemenea oameni cu suflet mare, adevăraţi bucovineni. Patrioţi ai satului, ai neamului, păstrători şi valorificatori ai tradiţiilor strămoşeşti, ai obiceiurilor, ai datinilor, portului, credinţei, graiului…
La final aş vrea să spun câteva cuvinte despre tânărul Dan Ursachi, mereu neobosit, mereu aflat pe drumuri, multe din ele la Cernăuţi, mereu dornic de a face fapte bune.
A fost printre primii care, atunci când a izbucnit războiul, alături de alţi câţiva oameni deosebiţi – nu degeaba se spune că prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte! – m-au sunat, m-au contactat alături de Maria Iluţ, Nicolae Muşat de la Buzău, Laurenţiu Dragomir şi Antonie Popescu de la Bucureşti, dar şi mulţi alţii, întrebându-mă de ce avem nevoie. Le-am spus atunci, aşa cum aş face şi acum, să se roage pentru noi, la bunul Dumnezeu, aşa cum de fapt le spun tuturor celora care mă cunosc din întreaga lume. Poate într-o zi bunul Dumnezeu se va îndura de noi şi vom scăpa şi de acest război!
L-am văzut pe urmă chiar şi la televizor pe dl Dan Ursachi, împărţind, chiar la frontieră, produse alimentare şi plăpumi, haine oamenilor care se refugiau în acele zile cu miile şi aşteptau în frig ca să treacă în România. De atunci a venit de mai multe ori prin satele şi comunele noastre, pe la Cernăuţi, cu ajutoare umanitare. Continuă să facă acest lucru până în prezent.
Nu demult a fost împreună cu savantul nostru bucovinean Ilie Popescu şi fratele acestuia, Constantin Popescu-Grijincu, la biblioteca din Pătrăuţii de Jos, unde au adus un lot de cărţi din biblioteca domnului profesor, consăteanul nostru. De asemenea, a fost prezent şi la prezentarea cărţii „Omul e un miracol al miracolelor” ce a avut loc toamna aceasta la biblioteca pătrăuceană. Despre ambele evenimente am scris deja pe paginile ziarelor noastre, online şi tipărite. Îi mulţumim frumos pentru acest gest. De asemenea, au vizitat-o împreună pe nonogenara Aurora Opaeţ, sora profesorului Ilie Popescu, unica persoană rămasă în viaţă dintre cei deportaţi şi reabilitaţi. De asemenea, a vizitat mai multe locuri pitoreşti de la Pătrăuţii de Jos, făcând poze. Urmează pe viitor să viziteze toate locurile noastre frumoase, numai să avem parte de zile mai bune…
Un om şi un tânăr cu perspectivă, un om de suflet, un om deosebit, dl Dan Ursach de la Vicovu de Sus este oricând aşteptat cu drag la noi. Îi dorim succese, energie, sănătate, dragoste de neam şi tradiţii şi totul ce îşi doreşte să se înfăptuiască. Doamne ajută!
ELEONORA SCHIPOR
Comentarii